Globalizarea Informației

Internetul a condus la globalizarea proceselor de afaceri, el constituind şi unul din elementele de bază ale societăţii informaţionale. Prin mijloacele oferite de acest mediu de comunicare sunt simplificate modalităţile de transmitere a informaţiilor şi de colaborare. Extinderea utilizării tehnologiilor IT&C şi apariţia conceptului de societate informaţională au determinat modificări de substanţă la nivelul pieţei muncii. Creativitatea şi inovarea au devenit elemente tot mai solicitate în eligibilitatea forţei de muncă. De asemenea, un bagaj minim de cunoştinţe legate de folosirea calculatorului este o cerinţă obligatorie pentru cei mai mulţi dintre angajati.

Societatea bazată pe cunoaştere determină creşterea importanţei celor care lucrează cu informaţii si cunoştinţe în detrimentul modalităţilor tradiţionale de folosire a forţei muncă. Discuţiile ce se poartă astăzi în forumurile Internet, dar şi în presă, se focalizează în mod special pe noul cetatean al informatiei. Un prim efect important al acestuia constă în simplificarea şi uşurarea activităţilor zilnice privind administraţia sau gestiunea. Cercetătorul, utilizatorul lucrează direct pe calculatorul personal transmiţând date şi texte colegilor, clienţilor sau factorilor decizionali. Documentele sunt astfel mai uşor arhivate, reutilizate în orice moment şi de către oricine. Mesageria electronică permite o comunicare şi un mod de lucru de mare eficacitate, scurtând pauzele datorate unor intermediari ineficienţi. Lucru direct, imediat, care poate fi memorat, reutilizabil, transferabil; lucrul cu Internetul şi reţelele electronice ne modifică în profunzime obiceiurile. Astfel oamenii pot consulta arhive despre opere de artă şi „să împrumute” cărţi de la o bibliotecă, oricât de îndepărtată ar fi aceasta, iată unele dintre efectele tehnologiei avansate. Datele şi metadatele

Impactul societaţii informaţionale a cunoaşterii (SI-SC) asupra vieţii personale şi a dezvoltării individuale a membrilor săi poate fi analizat sub multiple aspecte. O asemenea analiză trebuie să ia în considerare în primul rând modelul acestui nou tip de societate cu toate caracteristicile sale politice, economice şi sociale, aşa cum este conceput şi implementat atât la nivelul fiecărei ţări, cât şi la nivel regional si internaţional. Efectele benefice ale utilizării pe scară largă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor la locul de muncă în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice, în viaţa de zi cu zi sunt de necontestat. Aceste fapte însă nu trebuie idealizate, atât timp cât practica actuală a dovedit şi existenţa a numeroase obstacole care pot diminua sau anula aceste efecte: imposibilitatea unor categorii sociale de a avea acces la noile servicii specifice societăţii informaţionale (din lipsa infrastucturii de comunicaţii adecvate sau a terminalelor de acces, din lipsa culturii necesare pentru a le utiliza sau datorită tarifelor prea ridicate în raport cu veniturile individuale, etc.), distorsiunile produse în piaţa muncii, inadecvarea serviciilor/informaţiilor în raport cu interesele individuale sau de grup, lipsa de securitate şi confidenţialitate a informaţiei cu efecte nedorite asupra intimitaţii vieţii informaţionale periculoase la adresa moralei publice, eticii sociale sau a securităţii individuale. În consecinţă, se pune cu tot mai multă acuitate problema incluziunii sociale cât şi a protecţiei cetăţeanului şi consumatorului în societatea informaţională.

Viziunea optimistă asupra economiei globale bazate pe cunoaştere trebuie temperată de realităţile actuale: jumătate populaţia globului nu a vorbit niciodată la telefon şi mai mulţi sunt cei care nu au accesat vreodată Internetul.

Având în vedere faptul că informaţia joacă un rol din ce în ce mai important în viaţa fiecăruia, o caracteristică esenţială a societăţii informaţionale este garantarea posibilităţii ca indivizii să poată controla informaţia şi nu invers.

Foarte adesea se subliniază că datele, informaţia şi cunoaşterea nu reprezintă acelaşi lucru, nu sunt la fel, însă, în pofida eforturilor de a le defini, mulţi cercetători folosesc aceşti termeni în aceeaaşi manieră. În special, termenii de „cunoaştere” şi „informaţie” sunt folosiţi la fel, chiar dacă cele două entităţi sunt departe de a fi identice.

Datele reprezintă un set de fapte diferite, obiective în legătură cu evenimente. Într-un context organizaţional, datele sunt descrise ca înregistrări structurate ale tranzacţiilor.

De obicei, organizaţiile moderne stochează date într-un anumit tip de sistem tehnologic. Tendinţa curentă este ca datele să fie mai puţin centralizate şi să fie disponibile la cerere prin intermediul posturilor de lucru ale angajaţilor. Toate organizaţiile au nevoie de date şi unele sunt chiar foarte dependente: băncile, companiile de asigurări, serviciile publice. Însă, pentru multe companii, mai multe date nu înseamnă întotdeauna o activitate mai bună. Prea multe date pot face dificilă identificarea şi înţelegerea acelor care contează. Metodele prin care datele devin informaţii:

- contextualizarea – ştim în ce scop au fost adunate datele;

- categorizarea – ştim unităţile de analiză sau componentele-cheie ale datelor;

- calcularea – datele ar putea fi analizate matematic sau statistic;

- corectarea – erorile au fost îndeplinite din date.