,,Cine guverneaza in lumea modern fara democratie nu are legimitate, iar cine guverneaza gresit o democratie nu are inteligenta" spunea Giovani Sartori in ,,Teoria democratiei reinterpretata". Tot el sustinea in aceasta carte ca, idealul democratic nu defineste realitatea democratica si ca democratia reala nu este si nu poate fi aceeasi cu democratia ideala. Sartori considera democratia ,,un macro artefact in permanenta dezvoltare" rezultat din presiunea lui trebuie si rezistenta lui este.
Etimologic democratia inseamna principiul majoritatii limitate, care este insusi principiul democratic functional al democratiei.
Democratia moderna se bazeaza pe domnia majoritatii limitate, proceduri electorale si transmiterea reprezentationala a puterii.
Stim azi ca in 1863, cand Lincon a spuns ca democratia este ,,guvernare a poporului , de catre popor, pentru popor"aceasta nu reprezenta un adevar posibil de realizat, ci doar un citat in care sa credem doar pentru ca l-a spus Lincon. Debuseul natural al democratiei etimologice il reprezinta ,,demolatria" adica prea multe discutii despre popor , fara a-i acorda de fapt nici o atentie.
La 1987 cand republica Teoria democratiei, Sartori sustinea: ,,Azi poporul reprezinta un agregat amorf, o societate difuza, atomizata si chiar anomica. O societate atomizata este mobilizata si manipulata cu mare usurinta. O societate de masa este predispusa dominarii carismatice. Tipul pshologic caracteristic pentru societatea de masa ofera prea putin sprijin institutiilor liberal democratice." Prin urmare inca de la sfarsitul secolului trecut se manifestau imperfectiuni ale sistemului.
Acum douazeci de ani, odata cu caderea zidului Berlinului, triumful democratiei parea aproape desavarsit. Astazi discursul euforic a devenit amar. Democratia nu si-a tinut toate promisiunile. Mai grav, democratia este minata din interior de escaladarea extremismului, absenteismul cronic, lipsa de incredere a cetatenilor in clasa politica. Trebuie deci sa ne gandim la o criza a democratiei?
In prezent exista sustinatori ai ideii ca :
,,Democratia traverseaza acum o criza de crestere si de adaptare la noile realitati ale lumii contemporane. Cauzele acestei crize sunt:
- inadecvarea mecanismelor acelei democratii care s-a dezvoltat in mediul national la conditiile globalizarii;
- aparitia, in contextul globalizarii emergente, a unor mase care, temandu-se ca nu se vor putea adapta la noile conditii, sunt sensibile la mesajul populist si national-populist;
- subrezirea credibilitatii si chiar a eficientei mecanismelor democratiei clasice ca urmare a opacizarii, electoralizarii si comercializarii actului politic.
In ceea ce priveste aceasta a treia cauza trebuie subliniat ca invadarea exercitiului democratic de metodele marketingului comercial si dezvoltarea ,,statului spectacol" au condus la separarea tot mai accentuata a societatii de sfera politicii si a puterii de adevar. Faptul se exprima in absenteismul electoral, in neagajarea civica si in cinismul actorilor sociali."
Dupa parerea lui Marcel Gauchet, ,,democratiile cunosc azi, pentru a doua oara in istoria lor, o criza de crestere. Prima a avut loc dupa primul razboi mondial. Sufragiul universal a dorit sa puna in functiune regimuri parlamentare in societati divizate de antagonismul intre clasele sociale. Consecinta acestei crize este binecunoscuta: aparitia totalitarismului incepand cu anii 1930. Dar dupa 1945 , democratiile liberale au reusit sa surmonteze aceasta criza cu ajutorul aplicarii de reforme profunde, atat politicie cat si administrative si sociale.
Impotriva similitudinilor, criza pe care democratiile o cunosc astazi rezulta tocmai din aprofundarea unui liberalism care se exprima printr-un individualism de masa si un triumf al drepturilor omului. Acum suveranitatea individului a umbrit suveranitatea poporului. Ne aflam evident intr-o autodistructiune dulce a democratiei. Universalismul ei a condus-o sa doreasca sa se disocieze de orice cadru istoric sau politic si a facut in
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
