Parterul unui mall: tone de sticla si metale, intr-o arhitectonica a transparentei, pe suprafata carora se proiecteaza ,,spectacolul" multicolor al vietii. Reclame, lumini, muzica, o agitatie inepuizabila, incat ochiul neinitiatului poate acuza violentarea retinei. Acest colos al cosmopolitismului si al ,,entertaiment"-ului e pregatit sa furnizeze oricui placere, relaxare si automultumire. Postmodernul e adeptul declarat al actualei ,,religii" pe care o gaseste in noul Templu. Dupa ce face un tur de forta in care se inchina cu ,,piosenie" reclamelor si marcilor care se afiseaza peste tot in transparente ,,racle" (a se citi ,,vitrine"), se va aseza discret intr-un fotoliu al unui bar, savarsind ,,ceremonialul" necesar: isi va admira blugii Levi's, isi va ,,contempla" cu profunzime pantofii marca Nike si camasa Ab Original; mai apoi va comanda un coctail cu specific italienesc si o prajitura dupa o reteta cubaneza. In acest rastimp, un rapper american ii va asigura fondul sonor intr-un player portabil produs de Philips. In timpul delectarii culinare va rasfoi Cosmopolitan si va discuta telefonic cu un prieten elvetian intalnit, bineinteles, pe Internet cu care converseaza intr-o engleza aproximativa despre concertul celor de la Rolling's Stone in Africa de Sud. Dupa ce s-a pus in acord cu sine, regasindu-si ,,identitatea", omul secolului XXI va ,,plonja" iarasi in lumea din care a venit, planificandu-si, de fiecare data, o grabnica reintoarcere in spatiul unde sinele, devenind egalul celorlalti, isi va fi suficient si propriei sale fiintari. In linii oarecum pastisate, aceasta este imaginea pe care o reflecta globalizarea de natura culturala care, indiferent de statut social, varsta, sex, apartenenta rasiala sau religioasa, ne priveste pe toti. In acest context, consider ca un rol important il joaca o evaluare obiectiva a oportunitatilor si riscurilor pe care le presupune globalizarea, distantandu-ne de tendintele actuale de demonizare, sau, dimpotriva, de preamarire a consecintelor acestui fenomen. La o privire mai mult decat generala, globalizarea pare un intreg imposibil de cuprins si explicitat cu parti, componente si microelemente a caror clasificare n-ar putea elucida nici pe departe natura ambigua a procesului urias in care se integreaza. Ulrich Beck avea, cu siguranta, dreptate vazand in globalizare ,,cuvantul (cheie si litigiu) cel mai des folosit si abuzat, cel mai rar definit si probabil cel mai neinteles, nebulos si spectaculos din punct de vedere politic al ultimilor si viitorilor ani" Radacinille si efectele globalizarii sunt preponderent economice si politice, dar in afara de acestea, concomitent am putea spune, s-a evidentiat intr-o lumina noua puterea culturii. ,,In centrul culturii moderne se afla globalizarea; in centrul globalizarii se afla practicile culturale." Acestea fiind spuse, consider ca acest proces global nu poate fi pe deplin inteles si perceput fara a avea in vedere aspectul cultural. Astfel globalizarea poate fi privita ca un fascicol de forte imparabile care se autogenereaza in directii bune si rele. In continuarea acestui demers, in afirmarea sau negarea opiniei lui Berger, survin intrebarile: ce este cultura si cum trebuie privita aceasta in relatia cu globalizarea? Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane cultura poate fi definita: ,,totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori." Prin urmare, limba, religia, sistemul politic si juridic, obiceiurile sociale sunt componentele cele mai importante ale identitatii culturale. Iar in relatia cu globalizarea, cultura trebuie vazuta ca o dimensiune a acestui proces multidimensional, un aspect constitutiv al acestuia. Societatile contemporane nu cedeaza in mod pasiv la influentele straine si globale pe care le aduce o cultura globala, ci au creat diverse strategii de a se confrunta cu acestea. Cele mai importante metode de contracarare sunt rezistenta si insusirea. In primul caz, adeseori statele puternice incearca sa interzica patrunderea de elemente straine : Franta a manifestat o asemenea atitudine prin protejarea limbii franceze de a fi anglicizata. Un caz extrem este cel al Iranul, care nu permite cetatenilor detinerea de antene parabolice. Dar de cele mai multe ori putem observa fenomenul de insusire cu consecinte diferite in preluarea influentelor straine in vietile oamenilor.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
