Deontologia jurnalistului și protejarea surselor de informație

DEONTOLOGIA JURNALISTULUI

Deontologia nu se practică decât în regimurile democratice. Ea nu există

cu adevărat decât acolo unde există libertatea de expresie, o anumita prosperiatate a mijloacelor de comunicare si jurnalisti competent, mandrii de a-si practica profesia. Fără prosperitate nu sunt consumatori, deci nici publicitate, mijloacele de publicitate devin sărace, corupte sau susţinute şi controlate de către stat.

Libertatea de exprimare a opiniilor, prin orice mijloace de comunicare în masă, este garantată de Constituţia României. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes nu poate fi îngrădit (art 31, al 1). Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice (art31, al 4). Informarea are un rol deosebit de important în formarea atitudinilor cetăţenilor, iar jurnaliştii au obligaţia de a acţiona conform principiilor impuse de etica profesională. Dreptul la informare este un drept fundamental, iar informaţia transmisă cetăţeanului trebuie să fie transmisă cu acurateţe şi cu onestitate. Informatiile nu ar trebui sa fie tratate ca o marfa, ci ca necesare pentru a satisface un drept fundamental al cetateanului. In acest sens, nu ar trebui sa se exploateze nici calitatea si nici continutul stirilor sau opiniilor strict pentru a mari audienta ori veniturile obtinute din publicitate, ci pentru a satisface in mod optim dreptul la informare, beneficiile in audienta si venituri, care sunt necesare si legitime in cazul radiodifuzorilor privati, ca suport al intregii lor activitati, urmand a rezulta din excelenta indeplinirii acestei misiuni publice.

Jurnalistul este persoana care se ocupa de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informatii referitoare la evenimente locale, nationale, internationale de interes public, cu scopul diseminarii publice, câstigându-si traiul în proportie semnificativa din aceasta activitate.

Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucură de o protecţie sporită în exercitarea acestui drept datorită rolului vital, de apărător al valorilor democratice, pe care presa îl îndeplineşte în societate. Faptele trebuie sa fie comunicate asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile – in virtutea dreptului publicului de a fi informat.

În exercitarea rolului sau de garant al democratiei, presa are datoria primordiala de a respecta drepturile omului. Jurnalistul este dator sa respecte prezumtia de nevinovatie. Jurnalistul este dator sa respecte viata privata a persoanei (inclusiv aspectele care tin de familie, domiciliu si corespondenta). Amestecul în viata privata este permis atunci când interesul public de a afla informatia prevaleaza. În acest context este irelevant daca o persoana publica a dorit sau nu sa dobândeasca aceasta calitate. O activitate nu este privata doar pentru motivul ca nu este desfasurata în public. Jurnalistul este dator sa nu discrimineze nici o persoana pe motive de rasa, etnie, religie, sex, vârsta, orientare sexuala ori dizabilitati si sa nu instige la ura si violenta atunci când relateaza fapte sau îsi exprima opiniile.

Jurnalistul are dreptul la clauza de constiinta. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Aceasta libertate deriva din obligatia jurnalistului de a informa publicul cu buna-credinta. În demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în ansamblul şi diversitatea ei, acordând acces în presă şi opiniilor minoritare şi individuale. Publicul are dreptul să cunoască nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează. Acestea sunt cerinţe ale pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică.