1. Definirea conceptului de relatii publice
Relatiile publice reprezinta o componenta impor-tanta a stiintelor comunicarii care a patruns rapid in vocabularul si realitatea romaneasca. In legatura cu definirea conceptului exista inca multe confuzii, inde-osebi intre sintagma "relatii publice" si expresia "relatii cu publicul", precum si considerarea relatiilor publice sinonime cu marketingul, cu publicitatea, cu propagan-da sau cu manipularea[1].
Modurile diferite de intelegere a relatiilor publice influentate de pozitia pe care s-au situat diversi teoreti-cieni, diversitatea organizatiilor in care se desfasoara, numeroasele forme si obiective de lucru s-au concretizat intr-o mare varietate de definitii, mai mult sau mai putin reprezentative. In timp au fost elaborate mai multe acceptiuni ale relatiilor publice:
- comunicare persuasiva intr-un singur sens;
- ca publicitate persuasiva - "inducerea in public de a avea intelegere si bunavointa";
- intelegere mutuala intre o organizatie si publicul sau;
- managementul comunicarii intre o organizatie si publicul sau;
- ceea ce ajuta organizatiile sa se adapteze me-diului in care functioneaza;
- cosilierea liderilor organizatiei si implementarea unor programe de actiune planificata etc.
Pe scurt, conceptul de relatii publice cu sens unic duce la propaganda sau comunicare persuasiva, in timp ce conceptul cudublu sens pune accent pe schimbul de comunicari si intelegere mutuala, iar conceptul de adap-tare a organizatiei considera ca rolul functiei de relatii publice este de consiliere a managerilor si de actiuni de corectie. Practic, conceptul contemporan al relatiilor publice reprezinta un amestec al celor trei concepte.
Exista si un alt mod de intelegere a conceptului si anume analizarea sarcinilor specifice si a responsabilita-tilor incluse: prin descrierea a ceea ce cuprind relatiile publice si ceea ce fac acestea in practica se dezvolta definitiile operationale ale functiei de relatii publice.
Cristina Coman, Relatiile publice. Principii si strategii, Polirom, 2001, p.13
[2] Ibidem, p.16-21
[3] Ibidem, p.16
[4] Stancu serb, Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti, 1999, p.7-8
[5] Ibidem, p.10-11
[6] Col. Adrian Petrescu, Comunicarea in organizatii. Caiet documentar - metodic, Praxiologia educatiei militare, nr. 1/2000
[7] stefan Prutianu, Manual de comunicare si negociere in afaceri, Editura Polirom, 2000, p.255
[8] Ibidem, p.255-256
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.