Aparatul Argumentativ, Instrument pentru Organizarea Textului

Domeniu: Știintele Comunicării

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 14 în total

Cuvinte : 4778

Mărime: 52.61KB (arhivat)

Publicat de: Andreea H.

Puncte necesare: 6

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Mihai Burlacu

Facultatea de Sociologie si Comunicare

Universitatea Transilvania, Brasov

Specializare: Comunicare și Relații Publice

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Introducere ... 2
2. Forma sintetizată a articolului Comunicarea online - Provocări manageriale . 2
3. Modalități utilizate de autori pentru expunerea aparatului argumentativ . 3
4. Analiza conținutului și a ideilor susținute ... 9
4.1. Considerații cu care sunt de acord și argumentația motivelor . 9
4.2. Considerații cu care nu sunt de acord și argumentația motivelor 10
5. Concluzii .. 11
6. Bibliografie .. 12

Extras din referat

1. Introducere

Epoca contemporană este caracterizată de evoluția tehnologiei și apariția unor inovații remarcabile. Datorită progresului impresionat în ceea ce privește serviciile oferite de internet, specialiștii afirmă că trăim în era Web 2.0. Era Web 2.0 se axează pe serviciile folosite periodic de către utilizatori: bloguri, rețele sociale, servicii de podcasting, etc. (Anderson, 2007).

Dintre toate inovațiile erei Web 2.0, instrumentele de comunicare online sunt cele care își găsesc aplicabilitate în toate domeniile de activitate. De la departamentele guvernamentale și corporații la întreprinderile mici, organizațiile apelează din ce în ce mai mult la mediul online pentru promovare și realizarea unei comunicări corporative și organizaționale. Deschiderea mediului Web 2.0 permite participarea, dialogul și construirea unei comunități în cadrul organizației (Macnamara & Zerfass, 2012).

Internetul facilitează abilitatea companiilor de a obține informațiile necesare dezvoltării unui bun plan de afaceri. Este acesta un avantaj? Având în vedere aspectul enunțat anterior, obiectivul companiei presupune îndeplinirea nevoilor clienților. Însă, în prezent, consumatorul online este, adesea, o persoană avizată, căutând informații cât mai detaliate despre produsul sau serviciul dorit (Pătruțiu-Balteș, 2016). Este acesta un dezavantaj?

Pentru a prezenta în mod corect esența articolului, dar și pentru a determina dacă comunicarea online reprezintă un avantaj sau un dezavantaj pentru organizații și instituții, voi analiza modul în care Ioan Hosu, Lorina Culic și Mihai Deac au expus și explicat problema studiată. De asemenea, voi enunța păreri ale altor autori, profesori, specialiști în domeniu, care să susțină sau să contrazică argumentele aduse de cei trei autori ai articolului.

2. Forma sintetizată a articolului Comunicarea online - Provocări manageriale

Articolul Comunicarea online - Provocări manageriale, scris de Ioan Hosu, Lorina Culic și Mihai Deac, se bazează pe rezultatele unui studiu realizat în anul 2014 de Fundația Danis Consulting, în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai. Datele studiului se întemeiază pe o cercetare anuală de tip Panel, eșantionul fiind compus din 305 de organizații românești din sectorul privat, public și nonprofit, organizații selectate în mod aleatoriu.

Studiul presupune completarea unui chestionar online, întrebările făcând referire la: diferite tipuri de date (demografice, despre organizație și despre viața organizațională), descrierea mediului economic, stil de leadership și tip de comunicare.

Respondenții ocupă diferite poziții în cadrul organizațiilor alese: peste jumătate sunt în poziții de senior management, 24.3% sunt directori de departament sau manageri zonali, 2.8% manageri de linie, iar restul ocupă poziții non-manageriale.

În urma unor investigații în domeniul comunicării digitale, autorii descoperă că organizațiile din România folosesc periodic instrumentele și mijloacele de comunicare online pentru a menține un dialog activ între public și instituție, dar și între membrii organizației.

Autorii acestui articol interpretează rezultatele cercetării relevante pentru utilizarea tehnologiei și comunicării online pentru organizație. În acest mod, factorii inconsecvenți aleși sunt: scopul utilizării, zona geografică din care provine organizația și domeniul de activitate.

Rezultatele arată că scopul utilizării diferă în funcție de domeniul de activitate al fiecărei organizații. Având în vedere zonele geografice, nu apar diferențe semnificative în percepția asupra instrumentelor de comunicare online. Însă, datele nu arată același lucru și în cazul domeniului de activitate, organizațiile din sectorul public privind comunicarea online ca fiind mai puțin importantă.

În concluzie, se remarcă faptul că, indiferent de zona geografică, domeniul de activitate sau de motivul pentru care este utilizată, comunicarea online are un rol important în ceea ce privește eficientizarea muncii colaborative și crearea unei imagini publice pozitive asupra unei organizații sau instituții.

Bibliografie

Anderson, P. (2007). What is Web 2.0? Ideas, technologies and implications for education. Disponibil la http://21stcenturywalton.pbworks.com/f/What%20is%20Web%202.0.pdf

Couldy, N. (2009). Rethinking the politics of voice. Continuum, 23(4), 579- 582.

Curtis et al. (2010). Adoption of Social Media for Public Relations by Nonproﬁt Organizations. Public Relations Review, 1(36), 90- 92.

Grădinaru, C. (2015). A vorbi” și „a fi auzit” în comunicarea mediată de calculator. The Scientific Annals of “Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi, 1(8), 22- 30. Disponibil la https://anale.fssp.uaic.ro/index.php/stiintealecomunicarii/article/view/404/353

Graff, G., & Birkenstein. (2015). Manual pentru scrierea academică. Pitești: Paralela 45.

Gulbrandsen, I.T., & Just, S.N. (2013). Collaboratively Constructed Contradictory Accounts: Online Organizational Narratives. Media, Culture & Society, 5(33), 565- 585.

Hosu, I., Culic, L., & Deac, M. (2014, Aprilie). Comunicarea online - Provocări manageriale. Revista Transilvană de Științe Administrative, 2(35), 19- 28.

Hristache, D.A., Paicu, C.E., & Ismail, N. (2014). The Impact of the Image of the Organization in Terms of the Online Communication Paradigm. Theoretical and Applied Economics, vol. XXI, 3(592), 67- 74.

Macnamara, J., & Zerfass, A. (2012). Social media communication in organizations: The challenges of balancing openness, strategy and management. International Journal of Strategic Communication, 6(4), 287- 308. DOI: 10.1080/1553118X.2012.711402

Madhavi, C.V., & Akbar, M. (2011). Groundswell Eﬀect Part I: A New Concept Emerging in the World of Social Networks. Strategic Change, 1- 2(20), 31- 46.

Pătruțiu-Balteș, L. (2016). The Impact of Digitalization on Business Communication. Practical Application of Science, 4(2), 319- 325.

Picazo-Vela, S., Gutierrez-Martinez, I., & Luna-Reyes, L.F. (2012). Understanding Risks, Beneﬁts, and Strategic Alternatives of Social Media Applications in the Public Sector. Government Information Quarterly, 4(29), 504- 511.

Șerbănescu, A. (2000). Cum se scrie un text. Iași: Polirom.

Treem, J.W., & Leonardi, P.M. (2012). Social Media Use in Organizations: Exploring the Aﬀordances of Visibility, Editability, Persistence, and Association. Communication Yearbook, 36, 143- 189.

Udo, G.J., Bagchi, K.K., & Kris, P.J. (2010). An Assessment of Customers’ e-Service Quality Perception, Satisfaction and Intention. International Journal of Information Management, 6(30), 481- 492.

Venkatesh, V., Morris, M.G., Davis, G.B., & Davis, F.D. (2003). User Acceptance of Information Technology: Toward a Uniﬁed View. MIS quarterly, 3(27), 425- 478.