Zvonul ca proces de propagare informațional

Zvonul este definit ca o afirmaţie prezentată drept adevărată, afirmaţie care nu prezintă posibilitatea de a fi verificată. Allport şi Postman, afirmau că zvonurile sunt de obicei “ purtate din gură în gură, în lipsa unor date concrete care să ateste exactitatea lor”, ''relatare neverificată care circulă din om în om fiind este legată de un eveniment” .

Zvonul este un fenomen produs sau pe cale de a se produce. Acesta tinde să pară autentic şi nou, are un caracter ambiguu şi de multe ori neverificabil sau greu de verificat după cum deja am afirmat.

Un zvon poate să fie în întregime fals sau poate să conţină elemente adevarate, însă realitatea este distorsionată, în raport cu situatia reală.

Probabil că cea mai importantă caracteristică este faptul ca acesta are capacitatea de a se disemina rapid viteza de diseminare a acestuia depinzând însă de gradul de omogenitate a grupului, de importanţa temei în cadrul grupului. Cu cât e mai mare interesul în cadrul colectivităţii, cu atât cresc sansele de raspîndire a zvonurilor.

Momentele propice răspândirii zvonului apar în special în momente de criză. Aceste momente favorizeaza lansarea, receptarea şi transmiterea zvonurilor.

Motivele pentru care apar zvonurile, totodată şi care ajuta la propagarea lor sunt curiozitatea, dorinta de a se arata informati a cetăţenilor, tendinţa de a amplifica o stire dându-i elemente şi comentarii personale.

Zvonurile puse în circulaţie explică şi atenuează anumite tensiuni emoţionale. Calomnia, de exemplu are ca efect atenuarea urii care i se poartă persoanei calomniate.

Circulaţia zvonurilor depinde foarte mult de contextul social, de trăsăturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile ale indivizilor şi grupurilor, de asemenea depinde de nivelul de educatie al individului.

În “An analysis of humour” Allport şi Postman pun în evidenţă felul în care se transmit zvonurile. El sublinează faptul că sărăcia tinde să niveleze zvonul, ceea ce înseamnă că pe măsură ce zvonul circulă, el devine mai scurt şi mai uşor de înţeles. De obicei, sublinează de asemenea autorii că anumite detalii, de obicei cele mai spectaculoase, tind să se întărească, ocupând astfel un loc important în semnificaţia zvonului. Această temă centrală(detaliul picant) mai sublinează ei, tinde să se conserve rămanand aceeaşi, deşi conţinutul se poate schimba şi reorganiza.

Cercetările lui Allport şi Postman au arătat că indivizii, preiau zvonurile, le restructurează şi ajuntează modelului de înţelegere propriu şi intereselor pe care aceştia le manifestă.

Kapferer, un alt cercetător care s-a ocupat de studierea zvonurilor, demonstra că pentru a face circulaţia zvonurilor posibilă, se impun trei condiţii esenţiale: credibilitatea, apropierea de adevăr şi dorinţa oamenilor de a primii astfel de informaţii, cantitatea, calitatea şi credibilitatea informaţiei fiind de asemenea de căpatâi pentru răspândirea zvonurilor.

Kapferer ne da un exemplu în societăţile totalitare care au cel mai mare succes în raspândirea zvonurilor deoarece în aceste societăţi controlul informaţiei este crescut aceasta fiind supusă cenurii.

Este de menţionat că circulaţia zvonurilor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a adevărului unei informaţii.