Viitorul cadru juridic Republica Moldova-UE - Moldova, stat asociat UE

Introducere

În septembrie 2009 la Chişinău a fost instituit un nou Guvern, format din reprezentanţi ai patru formaţiuni politice (Partidul Liberal-Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova şi Alianţa „Moldova Noastră”) membre ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Programul noului Guvern, intitulat „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, stabileşte drept prioritate de bază a Executivului central integrarea europeană a Republicii Moldova. La doar circa o săptămână de la inaugurarea Cabinetului de Miniştri condus de Vlad Filat, acesta, însoţit de viceprim-ministrul Iurie Leancă, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, au efectuat o vizită de două zile la Bruxelles. Această primă vizită peste hotare în calitate de prim-ministru în limbajul diplomatic înseamnă fixarea obiectivelor strategice de politică externă. Noua conducere de la Chişinău îşi stabileşte obiective îndrăzneţe în raport cu Uniunea Europeană, iar oficialităţile europene dau semnale de încurajare a aspiraţiilor autorităţilor moldoveneşti.

Anul 2009 este un an de cotitură în relaţiile moldo-comunitare şi aceasta nu din cauza schimbărilor politice intervenite în ţara noastră, care doar catalizează anumite procese. După circa doi ani de aşteptare din partea Chişinăului şi circa jumătate de an de aşteptare din partea Comisiei Europene, cea din urmă a primit, la începutul acestei veri, undă verde în ce priveşte începerea negocierilor privind noul acord juridic cu Republica Moldova. Parteneriatul Estic lansat pe 7 mai 2009 de către UE şi care cuprinde inclusiv ţara noastră prevede semnarea cu statele non-UE din acest aranjament regional a unor acorduri de asociere. În urma vizitei premierului moldovean la Bruxelles a devenit clar că tratativele dintre Guvernul moldovean şi Comisia Europeană referitoare la viitorul acord cu UE vor începe până la finele anului curent. Acest lucru a fost remarcat şi de către Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate la întrevederea cu Vlad Filat. Startul acestor negocieri a fost dat în luna octombrie anul curent, în timp ce negocierile propriu zise vor începe pe 12 ianuarie 2010. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republicii Moldova intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, inclusiv cele privind semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea acestuia. În prezent, documentul politico-juridic care reglementează relaţiilor moldo-comunitare este Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mutual până la intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi un alt document tehnico-politic – Planul de Acţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o perioadă indefinită.

Actualul cadru juridic RM-UE

Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) reprezintă baza juridică a relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Acordul a fost semnat la 28 noiembrie 1994 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o durată iniţială de 10 ani. În aprilie 2004 la Bruxelles a fost semnat Protocolul adiţional la Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Comunităţile Europene cu statele lor membre şi Republica Moldova. Prin semnarea acestui Protocol, APC a fost extins asupra statelor care au devenit membre ale UE la 1 mai 2004: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. În 2007 a fost semnat un alt Protocol adiţional la acest document, după aderarea, la 1 ianuarie a acelui an, a României şi Bulgariei la UE. De remarcat că ,APC are un cadru stabilit de Comunitatea Europeană încă în negocierile cu URSS, ulterior UE a dus tratative şi a semnat astfel de documente cu statele exsovietice. APC asigură baza colaborării cu UE în domeniul politic, comercial, economic, juridic, cultural-ştiinţific şi are ca obiective susţinerea Moldovei pentru:

• consolidarea democraţiei şi statului de drept cu respectarea drepturilor omului şi a minorităţilor prin asigurarea cadrului corespunzător al dialogului politic;

• dezvoltarea durabilă a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă prin promovarea schimburilor comerciale, investiţiilor şi relaţiilor economice armonioase [1].