Thomas Kuhn - Structura revoluțiilor științifice

1. Care este problematica lucrării lui Kuhn?

Lucrarea lui Kuhn, „Structura Revoluțiilor științifice”, apărută in anul 1962 a devenit un studiu de referinta asupra evoluției științei, problematica sa fiind dezvoltarea teoriei conform căreia dezvoltarea științei, implicit creșterea cunoașterii umane nu este un proces linear, ci se petrece in etape: știința normala, perioade de criză si revoluții științifice. De asemenea, el susține modelul paradigmatic de dezvoltare a științei, paradigme ce, în viziunea lui Kuhn, sunt menite să ajute cercetătorii să contribuie la dezvoltarea științei normale, adică creșterea cumulativă a științei. Abordarea lui Kuhn in această lucrare, în legatură cu istoria si filozofia știintei, se concentrează pe probleme conceptuale, cum ar fi practicarea științei normale, influența evenimentelor istorice, natura revoluțiilor științifice si a progresului prin revoluții științifice, dezvăluirea unor descoperiri științifice. Tot în lucrarea sa este susținut faptul că evoluția teoriei științifice nu reiese din acumularea directă a faptelor, ci mai degraba dintr-un set de circumstanțe intelectuale schimbătoare și posibilități.

2. Definiți următoarele concepte cheie:

Paradigmă – conform teoriei lui Kuhn, paradigmele sunt realizările ştiinţifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei comunităţi de practicieni. O paradigmă reprezintă un set de reguli si metode de cercetare folosite de către o comunitate științifică în procesul de cercetare. Fiecare comunitate științifică își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare, total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Paradigma ajută la ghidarea științei normale pentru ca aceasta să fie productivă, astfel încăt „atunci când paradigma este de succes, profesia va fi rezolvat probleme pe care membrii săi cu greu și le-ar fi imaginat și nu le-ar fi rezolvat niciodată fără ajutorul paradigmei”.

Ștință normală - cercetarea bazată ferm pe una sau mai multe realizări ştiinţifice trecute, realizări pe care o anumită comunitate ştiinţifică le recunoaşte, pentru o vreme, drept bază a practicii ei. Este activitatea obișnuită a oamenilor de știință de a observa, teoretiza si experimenta in cadrul unei paradigme.

Comunitate științifică – un grup de cercetători în centrul căruia există un element comun de cercetare, o paradigmă, care este total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice.

Revoluție științifică – este o metodă necumulativă în care o paradigmă mai veche este înlocuită, integral sau parțial, de o nouă paradigmă incompatibilă cu ea. Prin urmare, în dinamica oricărei discipline ştiinţifice mature se înregistrează două etape distincte: cercetarea normală sau cercetarea bazată pe paradigmă și revoluția științifică care produce transformarea fundamentelor şi determină o trecere de la o formă de practică ştiinţifică la altă formă, diferită calitativ.