Terorismul internațional ca fenomen politic, juridic și social

Cuprins referat

1. Conceptul de terorism international
2. Incriminarea din punct de vedere juridic a terorismului
3. Aspecte teoretice si jurisprudentiale privind unele acte de terorism in lumina legislatiei penale romane
4. Instrumentarea cauzelor penale avand ca obiect infractiunile de terorism
Bibliografie

Extras din referat

TERORISMUL INTERNATIONAL CA FENOMEN POLITIC, JURIDIC SI SOCIAL
1. Conceptul de terorism international
Terorismul, definit in general ca folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace de natura sa provoace pe scara larga teroarea in vederea atingerii unor scopuri criminale, constituie una dintre infractiunile cunoscute din cele mai vechi timpuri, incriminata ca atare si reprimata prin legislatia interna a statelor.
Caracteristica principala a terorismului este intimidarea prin violenta, iar mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop sunt extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostateci, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contagioase, executarea de bombardamente etc .
In raport de scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi extorcarea de fonduri sau razbunarea, dar poate lua si forma unei crime politice, cand urmareste sa complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti lideri politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme politice concrete, sa impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in aceasta ultima categorie incadrandu-se si terorismul de stat, constand in acte de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in anumite cazuri, impotriva miscarilor de eliberare nationala a unor popoare subjugate.
Subiect al terorismului poate fi astfel atat o persoana particulara, cat si statul, atunci cand actele de terorism se savarsesc in numele si in contul unui stat.
Terorismul international savarsit in timp de pace a luat in ultimul secol o deosebita amploare, la metodele "traditionale" adaugandu-se noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacarea misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentatele impotriva personalitatilor - politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinseri comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine etc.
Intensificarea actelor de terorism international a determinat intrarea acestora in sfera preocuparilor atat ale statelor, cat si ale altor foruri specializate in domeniul prevenirii si reprimarii criminalitatii, in special in perioada de dupa primul razboi mondial.
Problema a fost abordata in cadrul Societatii Natiunilor, unde Romania a propus in 1926 elaborarea unei Conventii internationale pentru universalizarea represiunii terorismului si a constituit obiect de preocupare concreta a unui comitet de experti in cadrul actiunilor initiate pentru codificarea dreptului international. Tot in cadrul Societatii Natiunilor primul anteproiect al unei Conventii pentru instituirea unei Curti penale internationale impotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist penalist roman Vespasian V. Pella in 1935.
Adoptarea primei conventii internationale in acest domeniu a fost impulsionata, insa, de odiosul atentat savarsit la Marsilia in 1934, cand au fost asasinati regele Alexandru I al Iugoslaviei si ministrul de externe al Frantei, Louis Barthou, urmare caruia, la initiativa Frantei, Consiliul Societatii Natiunilor a convocat o conferinta privind reprimarea internationala a terorismului, iar un comitet special al Societatii a intocmit doua proiecte de conventii care au fost incheiate la Geneva, la 16 noiembrie 1937: una asupra prevenirii si reprimarii internationale a terorismului, iar cealalta asupra unei Curti penale speciale, competenta sa judece persoanele acuzate de a fi savarsit crime de terorism .
Desi conventiile au fost semnate de 24, state, ele nu au intrat inca in vigoare, nefiind ratificate, se pare, tot special pentru motivul ca in cuprinsul primei conventii nu se da o definitie suficient de precisa terorismului. Terorismul constituia, insa, deja o crima internationala la data intocmirii acestor conventii.
Asa se face ca in insusi cuprinsul Conventiei pentru prevenirea si reprimarea terorismului, din 1937, statele parti "reafirma principiul de drept international dupa care este de datoria oricarui stat sa se abtina el insusi de la orice fapt destinat a favoriza activitatile teroriste indreptate impotriva altui stat si sa impiedice actele prin care acesta se manifesta", angajandu-se sa previna si sa reprime activitatile de acest gen si sa-si dea reciproc concursul in acest sens, ratiunea conventiei fiind de a consacra principii de incriminare deja facand parte din dreptul international penal si de a organiza prevenirea si reprimarea unor crime internationale recunoscute.

Fisiere in arhiva (1):

 Terorismul International ca Fenomen Politic, Juridic si Social.doc