Terorismul Contemporan Internațional - Consecință a Proceselor Globalizării

Globalizarea este direcţia principală de dezvoltare a comunităţii mondiale şi contradicţia de bază a sec. XXI. Globalizarea a devenit un aspect real important al sistemului mondial contemporan, una din cele mai influente forţe ce determină calea dezvoltării ulterioare a planetei noastre. Ea vizează toate domeniile vieţii sociale, inclusiv economia, politica, sfera socială, cultura, ecologia, securitatea.

Globalizarea, care a schimbat politica şi economia mondială, influenţează esenţial securitatea întregii comunităţi mondiale, serveşte drept forţă motrice a creşterii terorismului internaţional contem¬poran. Acesta din urmă poate fi privit ca reflecţie a tendinţelor şi contradicţiilor dezvoltării globale.

§1. Terorismul internaţional ca reflecţie a tendinţelor şi contradicţiilor globalizării

Terorismul internaţional ca fenomen social-politic reflectă interacţiunea conflictuală a diferitor forţe. La baza lui, de regulă, se află lupta pentru putere sau pentru posesia valorilor materiale şi spirituale. În epoca globalizării, terorismul internaţional este o maladie incurabilă a societăţii, un produs al proceselor globale contradictorii. Totuşi, el nu este o caracteristică de bază a etapei contemporane a dezvoltării umane.

Terorismul internaţional se impune ca antipod al dezvoltării civilizaţionale, ca o contradicţie a diferitor nivele de dezvoltare. Un punct de vedere original asupra terorismului î-l expune D. Ciuhvicev. El consideră că, fortificarea în lumea actuală a perceperii vieţii umane ca valoare principală în toate ţările dezvoltate ale Occidentului, este deja o consecinţă a înrădăcinării terorismului. Teroriştii îşi dau seamă că cea mai bună cale de a forţa guvernele sau comunitatea internaţională este să demonstreze capacitatea lor de a ameninţa viaţa umană. Posibilitatea de a se comite un act de terorism, invariabil, suscită nelinişte în masele populare, iar structurile de putere sunt obligate să restabilească liniştea în societate, chiar şi acceptând cedări [1].

Teroriştii şi-au găsit adăpost în multe puncte ale globului pământesc. Unul din cele mai explozibile locuri pe Pământ, ca şi odinioară, rămâne a fi Irlanda de Nord, unde terorismul este metoda preferată de a exterioriza nemulţumirea şi pretenţiile politice ale extremiştilor armatei republicane Irlandeze (ARI)1. Imprevizibil şi cu o cruzime deosebită acţionează diferite grupări islamice conspirative, multe dintre care sunt dispersate prin ţările Europei. Un război necruţător cu guvernele Franţei şi Spaniei duc separatiştii cu dispoziţii extremiste din Ţara Başcilor. Nu încetinesc apelurile la separarea Bretaniei. În regiune ilegal activează subversiv minimum cinci organizaţii autonome, printre care se evidenţiază în mod deosebit Armata revoluţionară bretaneză. Încă în 1968 organizaţia Euscadi Ta Askatasuna (Basconia şi libertatea) (ETA) şi-a anunţat intenţia de a crea un stat independent al bascilor în componenţa a trei provincii din Spania şi a patru provincii din Franţa. Tratativele de ani de zile dintre guvern şi ETA, deocamdată nu s-au soldat cu careva rezultate pozitive.

ARI trasează campania sa de violenţă oscilatoare în Irlanda de Nord timp de peste 60 ani. Acum aproximativ 60% dint-un milion şi jumătate din populaţia Irlandei de Nord sunt protestanţi, restul 40% - catolici. Protestanţii sunt priviţi ca „loialişti" din perspectiva loialităţii lor faţă de Coroana Britaneză şi susţinerii din partea lor a uniunii politice dintre Irlanda de Nord şi Marea Britanie. Catolicii, în corespundere cu doleanţa lor de a vedea o Republică Irlandeză unică, sunt cunoscuţi ca „naţionalişti" şi „republicani". Conflictul din Irlanda de Nord este exclusiv pentru Europa de Vest, prin faptul că, este un caz clasic de terorism a unei minorităţi etnice. ARI încearcă să „elibereze" teritoriul pe care majoritatea de aici refuză de a fi „eliberaţi".

Teroriştii, insistent şi consecutiv, dau dovadă de interes faţă de tehnologiile militare. Cunoscuta sectă niponă „Aum sinrike", la timpul său, a pus în funcţiune producerea gazului neuro-paralizant zarin, care l-a aplicat în martie 1995 în timpul atacului soldat cu multe victime în metroul din Tokio. Secta a încercat să elaboreze arma biologică, visa la tehnologii capabile de a provoca cutremure de pământ puternice, a efectuat cercetări autonome în domeniul nuclear. Secta, prin firme computerizate conexe ei, a reuşit să vândă elaborările sale la 190 organizaţii mari din Japonia, inclusiv Secţiei de poliţie din Tokio. Secta avea acces nelimitat la bazele de date ale Departamentului securităţii naţionale. Acesta a venit cu o comandă către „Aum senrike" de a crea un sistem de securitate a compiuterilor departamentului militar împotriva accesului nesancţionat. Gruparea lui Ashara a dobândit posibilitatea de a controla mişcările tuturor maşinilor patrulă din capitală. Utilizând canalul computerizat, sectanţii „au făcut download", din baza de date au extras un masiv imens de date secrete cu privire la obiectele nucleare de peste hotare şi alte date ce constituiau secrete de stat. Asia de Sud, de asemenea, se bucură de o atenţie deosebită a teroriştilor. Terorismul s-a transformat într-un mijloc de înlăturare a vestiţilor politicieni din India (Mahatma Gandi, Indira Gandi, Radjiv Gandi) şi de intimidare a populaţilei. Cu o regularitate înfricoşătoare au loc acte de terorism în Caşemir, Şri-Lanka, Pakistan, Indonezia, Malazia. În India mişcarea extremistă sikhă din Penjab, precum şi separatiştii tamilenidini din statele sudice ale ţării, utilizează terorismul ca metodă principală de luptă.