Societatea Globală Deschisă

Conceptul de societate deschisa a fost folosit prima dată de filosoful francez Henri Bergson in cartea " Cele doua surse ale moralităţii si religiei". Una din aceste surse este tribala si duce la o societate închisă ai cărei membri se simpatizează insa ii antipatizează pe toţi ceilalţi. Cealaltă sursa este universala, ducând la o societate deschisa ghidata de drepturile umane universale.

Karl Popper a modificat aceasta schema in cartea " Societatea deschisa si duşmanii săi". Popper a indicat ca o societate deschisa poate fi periclitata de ideologii abstracte si universale, ca fascismul si comunismul. Deoarece pretenţia acestor ideologii ca deţin adevărul ultim este destinata a fi falsa, acestea nu se pot impune decât prin represiune. Din contra, societăţile deschise accepta incertitudinea si stabilesc legi si instituţii care permit oamenilor cu viziuni diferite sa trăiască împreuna.

Ce este societatea deschisa? Descrisa în mod superficial, reprezintă aspectele pozitive a democraţiei, ca cel mai mare nivel de libertate compatibila cu justeţea sociala. Este caracterizata prin stat de drept, respectarea drepturilor omului, minorităţilor, si opiniei minorităţilor, separarea puterii, si economia de piaţă.

Karl Popper a oferit un argument epistemologic puternic pentru societatea deschisa: Modul nostru de a înţelege este din start imperfect, adevărul absolut, structura perfecta a societăţii, nu poate fi atinsă de noi. De aceea trebuie sa ne mulţumim cu cele mai bune lucruri posibile de a fi implementat, de exemplu o forma a organizării sociale care nu este perfecta dar poate fi perfecţionată. Aceasta este conceptul societăţii deschise: o societate deschisa spre schimbare, îmbunătăţire. Cu cit mai multe lucruri se schimba, ca de exemplu economia se află în proces de schimbare, cu atît mai important devine acest concept.

Dar ideea societăţii deschise nu este atit de mult acceptata. Nici argumentul epistemologic nu a fost luat in consideraţie, si ideea societăţii deschise deseori este explicit respinsă. Sunt acei care spun ca valorile din Asia diferă, desigur că diferă. Societatea globala este caracterizată prin diversitate. Dar failibilitatea este o condiţie universal umana, odată ce admitem aceasta, vom avea un fundament comun pentru societatea deschisa, care accepta aceasta diversitate.

Recunoaşterea failibilităţii noastre este necesară dar nu este suficientă pentru stabilirea conceptului de societate deschisă. El trebuie sa fie combinat cu altruism, grijă pentru oameni ca principiul reciprocităţii. Orice varietate de valori asiatice, sau alte valori pot fi combinate in societatea globala deschisa, cu condiţia ca valorile universale ce reflecta failibilitatea noastră si grija fata de altii, asa ca libertatea cuvântului si altele vor fi respectate. Democraţia din vest nu este unica forma pe care o poate preia societatea deschisa. De fapt, societate deschisa poate sa accepte orice forma daca de pornit de la argumentul epistemologic. Aceasta particularitate poate fi atit punctul puternic cit si cel slab al ideii: oferă un cadru conceptual care trebuie sa fie completat cu un conţinut specific. Fiecare societate, fiecare perioada istorica trebuie sa decidă despre specificul conţinutului.

Ca cadru conceptual, societatea deschisa este mai bun decît orice alt plan, chiar si a celui de competiţie perfecta. Competiţia perfecta presupune o cunoaştere care nu este posibilă pentru participanţii pieţii. Descrie o lume ideală care puţin seamănă cu realitatea. Pieţile nu funcţionează intr-un vacuum si nu tind spre un echilibru. Ele funcţionează intr-un cadru politic, si evoluează intr-un mod reflexiv.

Societatea deschisă are un cadru mai comprehensiv. Ea recunoaşte aspectele pozitive ale mecanismelor pieţii fără a le idealiza, dar de asemenea recunoaşte rolul altor valori a societăţii care diferă de cele a pieţii. În acelaşi timp, este un concept mai vag si mai puţin determinat. Nu poate defini modalitatea cum sfera economica, politica, sociala sau altele ar putea fi separate sau reconciliate între ele. Opiniile pot să difere unde anume ar putea fi trasă linia ce desparte competiţia si cooperarea. Karl Popper si Friedrich Hayek, campionii termenului de societate deschisa, anume in acest moment şi-au divizat părerile.

Aş putea rezuma cerinţele necesare pentru societatea globala deschisa in acest moment din istorie. Noi avem o economie globală care suferă de careva deficiente, cea mai evidenta este instabilitatea pieţelor financiare, asimetria intre centru si periferie, si dificultatea in taxare a capitalului. Insa, noi avem câteva instituţii internaţionale care ar putea soluţiona aceste probleme, dar ele ar trebui sa fie consolidate si posibil create unele noi. De exemplu Comitetul din Basle pe Supravegherea Bancară a introdus cerinţe faţa de capital pentru sistemul bancar internaţional, dar acestea nu au prevenit criza din Asia. Nu există o instituţie internaţionala care ar supraveghea pieţele financiare, si nu există o cooperare internaţională adecvată pentru taxarea capitalului.