Sistemul internațional perfect

Ganditorii lumii antice, Platon si Artistotel indeosebi au pus de la inceput politica in centrul reflectiilor lor, deschizand in acest fel o continua traditie. Lui Aristotel i se datoreaza sintagma "zoon politikon" (omul ca animal politic), definitie valabila si intru totul adevarata in ciuda trecerii a mii de ani. Pentru acestia politica era arta de a guverna cetatea, in spiritual legilor si a interesului general, vazut ca bine public. Din acel moment lumea se afla intr-o continua cautare a unui sistem politic, fie el national sau international, perfect, si de aceea de-a lungul timpului s-au formulat diferite orientari sau credinte in legatura cu acest ideal.

Pentru o abordare personala asupra acestui subiect, tind sa consider liberalismul utopic, avand ca reprezentant de seama pe Woodrow Wilson, ca o eventuala formulare a unui sistem international perfect intrucat are ca principiu de baza democratia.

Consider democratia ca posibila metoda de a ajunge la un sistem international perfect deoarece instituie un regim politic ce respecta drepturile si libertatile omului nu numai la nivel national, ci insufla un set de valori morale menite sa depaseasca granitele teritoriale.

Regimul politic este un subsistem al sistemului politic, reprezentand conceptul fundamental al tipologiei clasice a modurilor de organizare si exercitare a puterii politice.

Desi pe de-o parte democratia a ajuns sa fie considerata o eticheta intrucatva compormisa, esecurile ei fiind sanctionate de istorie, pe de alta parte ea continua sa ramana un ideal al guvernarii poporului prin si pentru popor, greu de atins, de aceea imbraca un ambalaj usor utopic, insa personal o consider singura modalitate ce tinde macar spre o forma perfecta de sistem.

Democratia era definita intr-un mod ironic de catre politologul italian Giovanni Sartori ca fiind "numele pompos a ceva ce nu exista". Intr-o oarecare masura este adevarata aceasta "definitie" si anume in ceea ce priveste faptul ca un sistem perfect nu exista. Liberalismul utopic prin democratie, ca orice alt sistem politic reprezinta incercari de a afla o formula prolifica de a exercita puterea si de a o repartiza intr-o maniera menita sa asigure un bine general.

Faptul ca unii au inteles diferit aceasta repartitie a puterii si o eventuala punere in aplicare a acesteia tine de principii, morale, doctrine si valori diferite. Nu toti si-au dorit crearea un sistem perfect ci au dorit detinerea puterii si utilizarea acesteia in implinirea unor credinte mai mult sau mai putin in interesul general al persoanei la nivel micro si al intregii populatii la nivel macro, sau intr-o alta formula la nivel national sau international.

Democratia in sine se bazeaza pe concepte ce ar putea la nivel ideatic asigura un sistem international perfect, insa principiile democratiei sunt sau nu sunt respectate intru totul din cauza unor diferente de opinii, opinii ce au dreptul de a fi diferite si interpretate ca simpa urmare a unor valori democratice.

Se creeaza astfel un cerc vicios, iar cercul ca forma a perfectiunii demonstreaza faptul ca nu se poate construi un sistem lipsit de eroare sau echivoc, un sistem care sa multumeasca, sa respecte si sa implineasca cerinte, dorinte, credinte globale.

Privind retrospectiv, se observa cu usurinta as spune eu, faptul ca in ciuda unor erori de procedura, democratia este cea mai buna modalitate, si nu o modalitate perfecta, de a asigura un echilibru la nivel global.

Desi perfectiunea nu exsista, si implictit nici un sistem international perfect nu exista, merita sa se contruiasca si sa se inbunatateasca structuri ale prezentului bazate pe erori ale trecutului, iar forma cea mai apropiata de perfectiune a prezentului este ilustrata de democratie ca sistem ce nu ar trebui schimbat si doar constant slefuit in functie de realitatile prezentului.

Ca o concluzie, un sistem politic international este intradevar o utopie dar democratia reprezinta cel mai inalt nivel atins in cautarea perfectiunii, iar acest fapt constituie o realitate.