Sisteme Electorale

1. Definitia si notiunea sistemului electoral

Majoritatea celor care abordeaza tematica electorala, definesc conjunctiv sistemul, tipurile de scrutin, formulele ori metodele de atribuirea mandatelor, incat, in cele mai multe cazuri, nu rezulta cu claritate, daca se vorbeste de unul si acelasi aspect ori daca se impune un tratament disjunctiv, in context.

Sistemul electoral poate fi definit ca totalitatea normelor juridice privitoare la organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor alegerilor. Acesta include un ansamblu de reguli, acte si proceduri in care se includ si ii dau continut tipurile de scrutin si metodele de transformare a voturilor in locuri si de atribuire a mandatelor.

Normele electorale sunt definite de profesorii Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu drept : „acele norme juridice care reglementeaza relatiile referitoare la alegerea prin vot a deputatilor, senatorilor, sefului de stat si autoritatilor locale”. De asemenea, ei precizeaza ca „normele electorale stabilesc care sunt drepturile electorale, conditiile ce trebuie indeplinite de o persoana pentru a fi beneficiarul acestora, precum si garantiile ce fac efectiva exercitarea lor...normele juridice electorale stabilesc obligatiile organelor de stat in legatura cu alegerile, regulile de organizare si desfasurare a alegerilor, precum si cele de stabilire, centralizare si comunicare a rezultatelor votarii”.

In conceptia profesorului Ion Deleanu, sistemul electoral reprezinta ansamblu de norme juridice, articulate si ierarhizate, avand ca obiect de reglementare dreptul de a alege si de a fi ales in organele reprezentative ale puterii, inclusiv dreptul de a revoca pe cei alesi, principiile sufragiului, modul de organizare si desfasurare a alegerilor si de stabilire a rezultatului votarii.

Sistemul electoral dintr-o ţară este profund influenţat de sistemul de partide. Din acest motiv, orice discuţie despre numărul, natura şi relaţiile dintre partidele existente în viaţa politică a unei ţări trebuie precedată de înţelegerea principalelor modele de sisteme electorale şi de consecinţele acestora asupra tipului de selecţie politică practicată. Într-o lucrare de referinţă pentru ştiinţa politică, Modele ale democraţiei, Arend Lijpart propune două concepte pentru definirea principalelor tipuri de regimuri democratice: ,,democraţii majoritariste” (exemple consacrate: SUA şi Marea Britanie), respectiv ,,democraţii consensualiste” (Germania şi cele mai multe ţări europene continentale).Se poate trage de aici concluzia ca fiecare tip de sistem depinde, in mod direct, de catre tipul de democratie prezenta: majoritara ori consensualista. Deasemenea, cele doua sisteme electorale au propriile lor caracteristici: cel majoritar se bazeaza pe logica deciziei eficiente , iar guvernarea reprezinta exprimarea vointei majoritatii. In cadrul unei reprezentari proportionale, rezultatul alegerilor nu este relevant pentru a arata prezenta unei majoritati, ci pentru a scoate la iveala optiunile detaliate ale alegatorilor, scopul final fiind ca minoritatile semnificative sa nu fie dezavantajate.

Fără a intra acum în dezbaterea celor două modele, menţionăm doar că democraţiilor majoritariste le este caracteristic sistemul electoral majoritar în circumscripţii uninominale, în timp ce democraţiile consensualiste preferă sistemele electorale cu reprezentare proporţională.