Securitatea dupa 1989 - Viziune Realista vs Viziune Idealista

Cuprins referat Cum descarc?

Introducere 3
Definirea conceptului de securitate 5 Dificultatile cooperarii intre state 8
Oportunitatile de cooperare intre state 10
Concluzii 13
Bibliografie 14

Extras din referat Cum descarc?

Introducere 
Desi este un concept des utilizat, specialistii il apreciaza ca fiind inca in curs de
definire; este considerat, daca se poate spune asa, drept un concept "in curs de
dezvoltare"! Acest lucru se datoreaza si utilizarii lui intr-o multitudine de contexte,
determinate de mare varietate de interese, care, fie justificat, fie nu, sunt prezentate ca
interese de securitate, sau legate de conceptul in discutie. De aici si o anumita stare
de confuzie. Nu este insa, mai putin adevarat ca si conceptul in sine, pe fundalul multiplicarii si adancirii interdependentelor mondiale, si-a multiplicat intelesurile, devenind ceea ce se numeste un "concept stratificat". Excluzand cazurile de confuzie voita, aceasta este ratiunea pentru care intalnim formulari ca, de pilda, "securitate alimentara","securitate ecologica" sau "securitate culturala" s.a.m.d.
In esenta, insa, in randul specialistilor exista un anumit consens, potrivit caruia
"securitatea" se circumscrie asigurarii integritatii teritoriale si bunastarii materiale. Astfel, primul termen ne conduce la aspectul fizic al securitatii, iar al doilea la supravietuirea pe termen mediu si lung a actorului in cauza. Caci, in fond si la urma urmei, "securitatea" unui actor reprezinta capacitatea sa de a supravietui ca atare in sistemul international. 
In literatura de specialitate, in legatura cu acest concept, se vehiculeaza cateva
probleme cu caracter mai teoretic, care se cer lamurite. Astfel, una dintre acestea este
cunoscuta sub numele de "dilema securitatii" conform careia se intelege modalitatea
de a concilia, pe de o parte, necesitatea cresterii propriei securitati, cu cea ca acest
lucru sa nu genereze insecuritate pentru ceilalti, pe de alta parte. (Se va vedea ca
cea mai mare parte a modalitatilor de asigurare a "securitatii" cauta sa rezolve
aceasta problema / dilema). Este vorba apoi de raporturile dintre conceptul de
"securitate nationala" si cel de "securitate internationala", stiindu-se ca cel de-al
doilea nu inseamna pur si simplu insumarea "securitatilor nationale" ale tuturor actorilor sistemului, ci este un concept in sine, care se refera la asigurare "securitatii" sistemului ca atare, in ansamblul sau. Pe urma, literatura de specialitate abunda in termeni ca "securitate colectiva" (prin care se intelege ca un atac asupra unui actor este considerat ca un atac asupra tuturor),sau "comuna" (care pleaca de la premisa ca, "securitatea" mea, depinzand de a altora, trebuie asigurata de asa maniera incat sa nu o diminueze pe a altora -concept inventat si vehiculat de nordici: Comisia Palme in anii '80) ori, mai nou, "cooperativa" (inteleasa ca un efort comun de prevenire a conditiilor izbucnirii unui razboi). 
Una din cele mai dificile si complexe intrebari pe care si le pun mintile luminate lucide ale lumii priveste masura in care securitatea internationala este posibil a fi realizata in actualul context global. In general, dezbaterile pe aceasta tema au pus in evidenta doua curente de gandire - realistii si idealistii. Raspunsurile acestora au o nota dominanta pesimista (realistii) intr-un caz si una optimista, in celalalt caz (idealistii). 
In perioada de dupa primul razboi mondial, idealismul a avut o pondere predominanta datorita sperantelor puse in Liga Natiunilor, care parea ca va asigura o ordine internationala mai buna. In schimb, in epoca ,,razboiului rece", realismul a devenit principalul curent de gandire. Razboiul si conflictele violente, in general, au fost considerate ca trasaturi perene ale relatiilor dintre state, inca de la aparitia acestora.
Totusi, o data cu incheierea ,,razboiului rece", dezbaterile au fost redeschise si au capatat chiar tonuri mai intense. Pentru unii, sfarsitul confruntarii ideologice aprige dintre Est si Vest a reprezentat o cotitura majora in istoria relatiilor internationale, anuntand o noua paradigma a acestora, in care violenta interstatala ar deveni in mod gradual o chestiune a trecutului, iar noile valori comunitare ar aduce un spirit de cooperare tot mai pronuntat intre persoane si comunitati umane din cele mai diverse, inclusiv la nivelul statelor. Acest curent de opinie a reflectat o viziune optimista asupra dezvoltarii unei societati globale pasnice. In schimb, pentru alti analisti realismul a ramas cea mai buna cale de abordare teoretica a problematicii securitatii internationale. In opinia lor, evenimentele de dupa 1989 au produs schimbari nesemnificative in substanta relatiilor internationale. Sfarsitul ,,razboiului rece" a adus, intr-adevar o era noua, mai

Fisiere in arhiva (1):

 Securitatea dupa 1989 - Viziune Realista vs Viziune Idealista.doc