Rusia comunistă

Rusia comunista

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe notiuni: un anume sistem social, o ideologie care promoveaza acest sistem social, sau o miscare politica care doreste sa implementeze acest sistem.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarista in care nu exista proprietate privata si nici clase sociale avand la baza metode revolutionare armate. In comunism toate bunurile apartin societatii ca intreg, si toti membrii acesteia se bucura de acelasi statut social si economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societati comuniste este: "Fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi."

In 1881, Rusia era un imperiu condus de un tar despotic.Prin 1924 devenise Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, in fruntea caruia se afla un singura pardid politc.O asemenea transformare remarcabila a implicat schimbari politice,sociale si economice profunde.In 1881 guvernul tarist a adoptat o politica represiva severa, pe care avea sa o manetina pana in 1905 si care avea drept scop zdrobirea opozitiei fata de regim.Cu toate acestea, o serie de tulburari aparute pe tot cuprinsul tarii in 1905 , suficient de grave pentru a primi numele de Revoltie din 1905, au silit conducerea sa faca unele concesii.Astfel s-a nascut Duma (Parlamentul), care avea sa ramana pe scena politica pana in 1917.

In ciuda severitatii guvernantilor, in primul deceniu al secolului o aparut o serie de partide reformatoare si revolutionare.Ele erau formate din oameni cu opinii diferite, de la cei ce sperau ca sistemul tarist sa adopte o reforma moderata , pana la cei ce doreau sa-l inlature cu intrutot.Atat reformatorii cat si revolutionarii au fost incurajati de dezvoltarea industriala rapida din 1890. „Marea explozie economica” parea sa ii ofere Rusiei sansa de a scapa din starea de inapoiere in care se afla.

O personalitate importanta in viata politica a Rusiei a fost Vladimir Ilici Lenin.In anul 1919 acesta impreuna cu veteranii bolsevici s-au intalnit cu revolutionarii socialisti si au format Internationala Comunista,Lenin fiind implicat mai mult in activitatea de propaganda revolutionara.El propunea sa fie sanctionati cu pedeapsa capitala in caz de circumstante atenuante ,in privare de libertate sau expulzare celor care contribue la ajutarea burgheziei internationale,celor care nu recunosc in drept sistemul comunist de proprietate care a inlocuit capitalismul, celor care sa straduie sa rastoarne sistemul prin forta cu ajutorul spionajului sau al finantarii presei.In ce de a doua parte a anului 1918 se introduce sistemul impuscarii fara judecata si cel ala lagarelor de concentrare.Lagarele, ca si intreaga societate sunt supuse incercarii de a pune in practica obligatia de munca generalizata, pentru a face fata ruinei generale si dezorganizarii generalizate a productiei.In 1920,lagrele,instalate toate in Republica Rusa, numarau 25.336 de detinuti.

Detinutii acestor lagarere prezentau aproape o treime di efectivele penitenciare, care in ianuarie 1923, se ridicau la 68.297.„Lagarele de munca colectionara”, creat in plin comunism de razboi se inspira teoretic dintr-o idee a reformatorilor sistemului carceral: inlocuirea pedepsei cu reeducarea.La 15 mai 1929,o comisie a Biroului Politic a considerat „rationala inlocuirea progresiva a locurilor de privare de libertate existentepana atunci prin lagare de concentrare.Ea a propus ca acesta problema sa fie incredintata GPU ,tinand seama de experienta sa. Gulagul lua avant.

Rapoartele privind realizarile economice ale lagarelor, productia realizata pun o dubla problema fundamentala pentru aprecierea locului real al Gulagului in economia Uniunii Sovietice:

• Fiabilitatea cifrelor avansate pe plan cantitativ ( volumul productiei stocate) ;

• Fiabilitatea cifrelor avansate pe plan calitativ.

Istoricii nedeterministi nu accepta ideea inevitabilitatii Revolutiei ruse.Ei subliniaza faptul ca revolta bolsevica s-a desfasurat la scara mica. Fara sa conteste ca a avut o seminificatie majora,acestia pun sub semnul intrebarii caracterul ei de masa si scot in evidenta faptul ca guvernul bolsevic nu se putea mentine la putere decat prin adoptarea unei politici de stat de teroare.De aici rezulta violenta cu care s-a dizolvat in 1918 Adunarea Constituanta (organism ales democratic), de care Lenin de temea ca ar concura autoritatea bolsevica.Represiune politica avea sa fie o trasatura importanta a guvernelor sovietice ulterioare.Criticii bolseviomului arata ca aceasta nu a stiut sa produca o revolutie in afara Rusiei.Lenin credea ca o data revolutia petrecuta in Rusia ,ea ar fi urmat sa se raspandeasca iute in toata Europa,dar s-a inselat.In ciuda infiintarii Cominternului in 1919, care trebuia sa organizeze revolutia mondiala.

Comunismul de razboi

In vara anului 1918, Lenin a abandonat brusc capitalismul de stat si a inceput sa introduca o serie de masuri restrictive si riguros aplicate ,care impreuna au constituit „comunismul de razboi”.Motivul principal al acestei noi abordari a fost situatia disperata creata de Razboiul Civil.Lenin considera ca lupta pentru supravetuire in care se angajasera bolsevicii crea o politica dura.Amenintarea reprezentata de Albi putea fi compensata doar prinintensificarea autoritatii in regimurile controlate de Rosi.Schimbarea strategiei economice trebuia evaluata deci ca parte a terorii ce a caracterizat actiunile bolsevicilor in acei ani.Fiecare aspect al vietii sociale ,politice sau economice trebuia sa fie subordonat victoriei din Razboiul Civil.

Industria

Primul pas catre comunismul de razboi ca politica oficiala s-a facut in iunie 1918,insa instrumentele prin care acesta avea sa fie pus in practica fusesera deja infiintate la acea data.Existenta Cekai si Aramtei Rosii i-au permis lui Lenin sa inceapa o politica de centralizare ,stiind cu siguranta ca dispune de mijloace prin care sa obtina ascultare.In aceeasi perioada a crescut considerabil influenta bolsevicilor si in fabrici, prin infiltrarea comisarilor politici in comitetele muncitoresti.Acesta situatie a netezit calea pentru promulgare decretul de nationalizare in iunie 1918, care intr-un interval de doi ani a adus practic toate marile intreprinderi industriale din Rusia sub conducerea centralizata a a guvernului.