România și spațiul Schengen

Argumentați că aderarea României la spațiul Schengen trebuie să fie o prioritate națională. Prezentați minimum 4 argumente în acest sens, evidențiind avantajele țării noastre dacă acest proces este finalizat.

I. Spațiul Schengen- Scurt Istoric

Ideea de la care pornește spațiul Schengen datează încă din anii 80, atunci când au fost eliminate controalele la frontiera dintre Franța și Germania, punându-se astfel bazele a ceea ce înseamnă libertatea de mișcare, concept central acquis-ului Schengen. La scurt timp, pe data de 14 iunie 1985 a fost semnat Acordul Schengen de către 5 state: Germania, Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg. Această acțiune a fost urmată de semnarea Convenției de aplicare a Acordului Schengen, care intră în vigoare în anul 1995.

Prin tratatele europene din următoarea perioadă s-a încercat consolidarea, dar și îmbunătățirea Acordului Schengen, astfel încât, „odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, in data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la data de 1 mai 1999, un Protocol atașat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene. Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația comunitară și a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor, al TUE.” (Direcția Generală Afaceri Europene fără an). Această schimbare duce la o Uniune Europeană mult mai unită, pregătită să-și asume decizii de nivel supranațional, care a atras până în prezent un număr de 26 de state, după cum urmează: 4 state semnatare ale Acordului Schengen, care nu sunt state membre ale Uniunii Europene (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein), 22 state semnatare, care sunt membre ale Uniunii Europene (Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Letonia, Polonia, Ungaria), la care se adaugă Irlanda și Marea Britanie, state membre ale Uniunii Europene, care au decis să nu aplice în totalitate acquis-ul Schengen, dar colaborează cu statele membre Schengen în anumite domenii. De asemenea, următoarele state candidate pentru a intra in spațiul Schengen sunt România, Cipru și Bulgaria. (Direcția Generală Afaceri Europene fără an).

Spațiul Schengen a devenit în prezent una dintre cele mai importante arii de dezvoltare a Uniunii Europene, care contribuie la menținerea și evoluția spiritului european, oferind securitate statelor membre. Aceste aspecte sunt evidențiate de Dimitris Avramopoulos, comisarul pentru migrație, afaceri interne și cetățenie, prin următoare afirmație: „Crearea spațiului Schengen este una dintre cele mai importante realizări ale UE și este ireversibilă. Astăzi, libera circulație micșorează distanțele din Europa și ne unește.” (European Commission fără an, 3)

II. Relația României cu Spațiul Schengen

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, criteriile Convenției Schengen au fost și ele îndeplinite, deși acest lucru nu a dus la intrarea în spațiul Schengen nici până în prezent, România având statut de viitor stat membru Schengen (situație cu care se confruntă și Bulgaria) . Cu toate acestea, „încă din anul 2011, dar mai ales în prezent, România reiterează faptul că are un înalt nivel de pregătire pentru aderarea la spațiul Schengen, rezultat al unor investiții semnificative și al eforturilor constante ale autorităților competente. Acest fapt a fost confirmat de evaluările efectuate, recunoscute ca atare de către Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, în mod succesiv” (Niță, Lupașcu și Adrian 2014).

Pe parcursul următorilor ani, România a trecut printr-o serie de amânări în ceea ce privește aderarea la spațiul Schengen, asumându-și faptul că este o țară în plină dezvoltare, care trebuie să dovedească potențiala calitate de membru Schengen. Astfel, unul dintre cele mai mari impedimente căruia România trebuie să îi facă față este acela de a convinge statele membre ale Uniunii Europene că este pregătită pentru a deveni parte din spațiul Schengen, căci „ în conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE, decizia vizând aderarea acestor 2 state la spațiul Schengen se adoptă cu unanimitate (care este greu de întrunit datorita opoziției anumitor state membre)” (Drăgănescu, 18).

Cu toate acestea, Comisia Europeană susține aderarea României la spațiul Schengen, fapt ce se poate observa prin Decizia (UE) 2017/1908 a Consiliului din data de 12 octombrie 2017, care tratează punerea în aplicare, în România și în Bulgaria, a anumitor dispoziții ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele: „potrivit acelei decizii, autoritățile competente din cele două țări vor putea consulta sistemul VIS în scopul examinării cererilor de vize de scurtă ședere ce urmează să fie eliberate și în scopul luării hotărârii cu privire la cererile respective, inclusiv a hotărârilor de anulare, retragere, prelungire sau reducere a duratei de valabilitate a unei atari vize.” (Banu, 4). Această recentă decizie reprezintă încă un pas pentru consolidarea poziției României în Uniunea Europeană, dar mai ales pentru facilitarea intrării ei în spațiul Schengen.