Prezentarea generala a personalitatii lui Napoleon La 18-19 Brumar din VIII al Revolutiei Franceze (9-10 noiembrie 1799) o lovitura de stat,desfasurata la Paris,a adus la putere in Franta un tinar general,Napoleon Bonaparte.In cele din urma,acest eveniment a dus la extinderea puterii sale in cea mai mare parte din restul Europei in cursul urmatorilor 15 ani. Faptul ca in primii cinci ani ai acestei perioade Napoleon se intitula prim-consul,iar an ultimii zece ani imparat si ca la incepul Franta se numea republica iar apoi imperiu,nu schimba,in fond,cu nimic nici baza de clasa a regimului,nici natura dictaturii militare napoleoniene.Aceasta a fost o dictatura instaurata de burghezia contrarevolutionara,de aceea burghezie care,dupa ce,in goana ei dupa imbogatire,adusese Frantei aproape de pieire si intelese lucrul acesta si-a pierdut cumpatul si "ierzandu-si increderea in propria capacitate politica",a ajuns la unica concluzie ca numai prin inabusirea democratismului revolutionar, numai sub ocrotirea unei guvernari autoritare,fie ea chiar tiranica.El considera ca numai sub o astfel de guvernare societatea burgheza se poate dezvolta fara piedici si poate asigura libera circulatie a capitalului particular.Personalitatea lui Napoleon este extrem de greu de interpretat si situatia este si mai complicata de faptul ca multe din cele ce s-au spus despre el erau contradictorii . Bonaparte si-a insusit aceste principii ale viitorului stat si a folosit toata forta talentului sau in directia promovarii lor.In primul rind,insa a folosit din plin toate posibilitatile ce i-au stat la indemina ca sa se impuna ca stapin autocrat al noului stat.Napoleon a desfiintat,a creat si a modificat institutiile statului,dar sensul si telul lor au ramas absolut aceleasi: ele trebuiau sa transforme aparatul de stat intr-o unealta care sa aduca la indeplinire o unica vointa suprema. Dar daca toate aceste actiuni politice ale lui Napoleon aveau drept tinta finala stabilirea si consolidarea puterii sale absolute, mijloacele intrebuintate pentru a atinge aceasta tinta erau din cele mai diferite. In categoria unor astfel de mijloace intrau si diplomatia, aptitudinea de a comsimti-in asteptarea momentului prielnic-la compromisuri,de a incheia armistitii,capacitatea de a astepta si de a avea rabdare. Acest aparat al unei puteri de stat centralizate,adaptat cum nu se putea mai bine unei monarhii absolute,a fost creat de Napoleon tocmai in anii Consulatului. Guvernele care s-au succedat in Franta din timpul lui Napoleon pina in zilele noastre,cu exceptia Comunei din Paris,nu numai care nu au incercat macar sa-l modifice. Insa nu numai reformele administrative ale primului consul au stirnit intotdeauna entuziasmul ideologilor burghezi din Franta ci si crearea acelor conditii care garanteaza linistita, imbogatire in comert,in industrie,intr-un cuvant,sistematizarea,clarificarea si transpunerea in realitate a tot ce a format obiectul acelor dorinte in numele carora marea burghezie a frint si a sugrumat cu atita sarguinta marile cuceriri ale anului 1789 si ale anilor urmatori . Politica interna Ca Prim Consul (1799-1804) si apoi ca Imparat,pina in 1814.Napoleon a avut un guvern puternic centralizat si autoritatea sa ca singur conducator al Frantei nu a fost contestata in mod efectiv. Regimul sau era in esenta o dictatura,desi,cu toate ca seful statului era si comandantul fortelor armate,nu era o dictatura militara,Printr-un amestec de coruptie si de suprimare a libertatii de gandire,de exprimare si de actiune,Napoleon s-a mentinut la putere. Politica externa Pentru Franta napoleoniana afacerile externe nu erau altceva decit razboi.In afara de scurta perioada de pace din 1802-1803,sub Napoleon,Franta a fost aproape continuu in stare de razboi.Intr-adevar,pacea de la Amiens (1802) poate fi considerata drept ceva mai mult decit un armititiu in lunga serie de razboaie,inceputa in timpul Revolutiei si continuata sub Napoleon, razboaie pe care Franta le-a dus impotriva unui sir de armate europene de coalitie.Pina in 1807,Napoleon a condus Franta intr-o succesiune de victorii stralucitoare pe uscat,extinzand granitele franceze mult dincolo de "limitele sale naturale" ale Rinului,Alpilor si Pirineilor in Germania si Italia.La inceputul anului 1811,imperiul a atins cea mai mare extindere,insa prabusirea sa era deja amenintata de fatidicul conflict din Spania,incepul 1807 .Chiar si cele mai intense eforturi ale lui Napoleon nu au reusit sa salveze imperiul in campania din 1813 si o data cu caderea Parisului in miinile aliatilor,an martie 1814,el a fost fortat sa abdice si a fost exilat in Elba.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).