Relațiile româno-moldovenești

"În ultimele decade, nu doar în cercetarea asupra păcii, cât și în studiile strategice conceptul de 'securitate' a devenit un concept contestat. Citirea lui cu accent pe stat și pe dimensiunea militară, specifică studiilor strategice, este in defensivă. Expansiunea unei agende de cercetare asupra noi sectoare de securitate - economice, environmentale, culturale- și asupra a noi referenți ai securității –societăți, actori non-statali, indivizi- sfidează și provoacă ‘realismul’ perspectivelor stategice care au dominat îndelung câmpul studiilor dedicate securității. " (Guzzini și Jung)

Pentru a înțege mai bine conceptul de securitate este necesară o definire mai amplă a termenului. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, securitatea este definită ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol” . Tot în Dex întâlnim și termenul de securitate colectivă care face referire la „starea relațiilor dintre state, creată prin luarea pe cale de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni” . Omenirea s-a ocupat întotdeauna de pacea și securitatea internațională. Marii gânditori ai umanității le-au analizat în profunzime, însa nici până azi pacea nu și-a găsit o definiție afirmativă; cea mai cunoscută definiție a păcii rămânând aceea negativă de situație, în care nu există război. Multe dicționare nici nu includ în cuprinsul lor această noțiune. Nu același lucru se întâmplă cu cealaltă latură a sintagmei în discuție: conceptul de securitate. Istoria omenirii a consemnat modalități din cele mai diversificate de materializare a preocupărilor pentru asigurarea securității, de la nivelul individului trăitor sub imperiul satisfacerii instinctive a protecției proprii și până la cel al grupurilor sociale mai mici sau mai mari (statele internaționale). Din acest termen au derivat în teoria si practica relațiilor internaționale o serie de noțiuni și concepte: securitate internațională/mondială; securitate continentală/regională; securitate multiregională; securitate colectivă; securitate prin cooperare; securitate națională.

În continuare voi incerca să ofer o imagine, o analiza a relațiilor de securitate dintre România și Republica Moldova dintr-o altă perspectivă decât cea realistă, si anume din prisma globalizării.

Din perspectiva realistă a relaţiilor internaţionale securitatea naţională ar fi cel mai important rezultat la care ajung statele in relaţiile dintre ele. Tot realiştii susţin că statul este cel mai important actor, unitar şi raţional, iar puterea este conceptul cheie in studierea relaţiilor internaţionale.

Pentru a analiza mai bine relaţiile de securitate dintre România și Republica Moldova este nevoie de un scurt rezumat istoric al sferei relaţiilor dintre cele doua ţări. Actuala Republică Moldova, de-a lungul timpului a suferit numeroase mutaţii de frontiere, cele mai rapide si radicale schimbării ale frontierelor politice fiind înregistrate la începutul secolului 20, când graniţele oscilau intre România si URSS. Aceste mutaţii de frontiere includ atât problema teritoriului transnistrean cât si problema Bucovinei si a altor teritorii deţinute de România în trecut. „Anul 1940 a marcat o pagina dureroasă in istoria poporului român, prin raptul teritorial la care a fost supus si prin imensele suferinţe cauzate de politica de forţa brutală și agresiune deschisă practicate de puterile dictatoriale nazistă și sovietică, în dispreţul dreptului și tratatelor internaţionale. România a pierdut teritorii importante in vest (nord-vestul Transilvaniei, in favoarea Ungariei, prin Dictatul de la Viena din august 1940), sudul Dobrogei in favoarea Bulgariei (cererile teritoriale bulgare au fost satisfăcute de partea româna la masa tratativelor începute in august 1940, la Craiova), Basarabia, Bucovina de Nord si Herţa în favoarea URSS (ca urmare a celor doua note ultimative sovietice adresate guvernului român in 26 și 27-28 iunie 1940). Prevalându-se de Tratatul de neagresiune încheiat cu Germania nazistă la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov), al cărui Protocol adiţional secret recunoştea interesul sovietic pentru Basarabia și profitând de prăbuşirea rezistenței

aliate din Franţa in fața armatelor germane, Rusia sovietică a smuls României teritoriile menţionate, sub ameninţarea agresiunii militare.”

In contextul globalizării, văzut ca şi fenomen complex, omniprezent și multidimensional , teoria realistă pare să devină puțin învechită. Este de menționat că odată cu apariția fenomenului globalist conceptia asupra securității naționale se extinde de la unidimensională – dimensiunea militră era fundamentală în timpul Războiului Rece – multidimensională – cu dimensiunile umană, economică, politică, militară, culturală, informațională, de mediu. Cooperarea în domeniul securității, și nu numai, între state devine din ce în mai râvnita (mai ales de statele mici si labe), actorii statali și non-statali primesc o altă dimensiune, se pune accent mai mare pe organizațiile internaționale, pe efectul acestora asupra relațiilor dintre state, pe rolul și efectul integrării asupra vecinilor și a regiunilor in discuție.

Atât România cât şi Republica Moldova se disting prin situarea lor la „răspantia a două dintre cele mai instabile regiuni ale lumii – Blacanii și spațiul ex-sovietic. Având în vedere că poziționarea geopolitică, spre deosebire de cea geografică, nu este una statică, ci una mobilă, poziția celor două, în contextul geopolitic actual nu este una de invidiat: vecini instabili, amplasarea la confluența a două regiuni turbulente și cu potențial economic scăzut pe fundalul european, prezenta unor minorități etnice importante, având protectori puternici în afară, si nu în ultimul rând amplasarea la frontierele zonelor de interes ale centrelor puterii globale (SUA, UE, Rusia)” .