Relația Geopolitică dintre România și Rusia După 1989

Introducere- Romania si Rusia dupa 1989

După colapsul comunismului şi dispariţia ecuaţiei bipolare din viaţa internaţională,

România s-a regăsit într-un spaţiu geopolitic schimbat. Revoluţiile din 1989 au modificat, în mod fundamental, harta politică, economică, axiologică şi culturală a lumii. Ele au permis redescoperirea participării democratice şi a activismului civic în societăţile din centrul şi estul continentului european. Rând pe rând aceste societăţi est-europene au înlocuit guvernele autoritare sub presiunea democraţiilor de masă. Cele mai remarcabile schimbări în realitatea politică europeană postrăzboi rece au fost unificarea Germaniei şi aşezarea relaţiilor dintre statele din această parte a lumii pe baze noi care au pus capăt diviziunii ideologice a continentului european. A început practic, lungul drum al acestor societăţi spre integrarea în spaţiul economic şi politic al UE. Procesele de integrare s-au desfăşurat într-o tranziţie politică internă caracterizată de căutări identitare, crize, conflicte interetnice şi interreligioase.

Deşi a dominat aproape o jumătate de secol o mare parte a continentului european, imperiul sovietic, cu toate eforturile liderului reformator Mihail Gorbaciov, nu a putut să se salveze prinpolitica de glasnost (transparenţă) şi perestroika (reformă economică) şi s-a prăbuşit prin implozie.

Federaţia Rusă a fost recunoscută în comunitatea internaţională ca stat succesor al Uniunii Sovietice şi i-a preluat locul în Consiliul de Securitate al ONU dar cooperarea cu democraţiile occidentale nu a fost lipsită de asperităţi şi sinuozităţi.

Statele nou apărute pe ruinele fostului imperiu au intrat într-o logică a construcţiei statale cu parcursuri diferite dar şi aici criza şi conflictul au fost elementele care au dominat raporturile dintre ele pe de o parte, dintre ele şi Moscova pe de altăparte. În spaţiul balcanic, Iugoslavia a avut aceeaşi soartă, însă, destrămarea statului s-a produs printr-un lung şi costisitor şir de războaie interetnice şi interreligioase care a marcat istoria sudestului European aproape un deceniu.

Aceste procese politice şi economice de o complexitate şi dinamică deosebită au influenţat climatul internaţional din regiune Din această perspectivă se poate spune că nu stabilitatea ci instabilitatea a fost caracteristica principală în geopolitica tranziţiei în Balcani şi în spaţiul fostului imperiu sovietic. Peisajul relaţiilor internaţionale, în care diplomaţia românească a trebuit să-şi croiască drum pentru promovarea intereselor sale, apare cu totul modificat în raport cu perioada războiului rece. Pentru prima oară în ultimii 200 de ani (din 1792), România nu mai avea graniţă comună cu statul rus.

Relatiile Romania-Rusia = o suma de paradoxuri

Relaţiile cu vecinul/vecinii din estul continentului au fost poate examenul cel mai greu pentru renegocierea tratatelor de bază în conformitate cu noile realităţi survenite după prăbuşirea comunismului în această zonă. De-a lungul istoriei comune, relaţiile dintre România şi vecinul de la răsărit, Rusia/URSS se prezintă ca o sumă de paradoxuri.

Uneori aliaţi, dar niciodată prieteni, fără a fi legaţi prin afinităţi culturale, cu excepţia religiei comune, românii şi ruşii, mai exact liderii celor două state, indiferent de coloratura lor politică sau calitate, au căutat să exploateze relaţiile bilaterale cu maximă eficienţa.

Un asemenea paradox în relaţiile dintre Moscova şi Bucureşti s-a consumat în 4 aprilie 1991, când Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov au semnat la Moscova Tratatul de Asistenţă Mutuală şi Ajutor Reciproc dintre muribunda URSS şi România. Acest act de politică externă a generat aproape un deceniu de comentarii din partea politicienilor, diplomaţilor, istoricilor şi ziariştilor.

Uniunea Sovietică se afla în agonie ca stat şi aproape toate ţările central şi sud-est europene căutau să-şi limiteze cât mai mult legăturile politice cu Moscova. Diplomaţia Bucureştiului, în contratimp cu istoria, va semna un Tratat cu o fantoma.