Relația dintre România și Rusia

Relația dintre România și Rusia are o istorie lungă.

Dacă luăm în calcul relațiile comerciale de mărfuri care s-au extins invariabil în plan cultural și politic, obârșia acestor relații trebuie căutată în Evul Mediu, în arealul cuprins între Principatele Române ( cu precădere Moldova și Țara Românească) și o Rusie în plină extindere.

Dacă privim spre trecut, vom observa că, datorită conexiunii terestre convenabile, țările române au avut legături comerciale strânse cu Europa Centrală, de Est și de Nord și Europa de Sud. Prin urmare, aceste țări s-au completat economic, adică fiecare țară avea nevoie de produsele celeilalte și invers.

Relațiile României cu Rusia nu au fost întotdeauna clare și nu au existat numai efecte bilaterale negative.

Lipsa de loialitate a Rusiei de la sfârșitul Războiului de Independență din 1878 și anexarea Basarabiei la 1812, au dus la deteriorarea relațiilor româno-ruse fiindcă am fost excluși din negocierile de la masa tratativelor de pace și ne-au fost răpite județele din sudul Basarabiei..

Revoluția bolșevică și înființarea Uniunii Sovietice au împiedicat relațiile bilaterale, iar ultimatumul lui Molotov a provocat o reacție locală anti-rusă în conștiința colectivă a României la 26 iunie 1940.

Cu toate acestea, în afară de țările vecine ale imperiului expansionist și de complexitatea tuturor imperiilor în care spațiul românesc a devenit un spațiu de mare îngrijorare, de-a lungul istoriei, momentele istorice referitoare la relațiile dintre România și Rusia au fost pozitive. De fapt, excepția regulii poate fi confirmată.

Relația dintre România și Uniunea Sovietică în timpul celor două războaie mondiale a fost caracterizată de neîncredere permanentă, cauzată de refuzul Uniunii Sovietice de a recunoaște alianța dintre Basarabia și România.

Din punct de vedere al timpului, ele pot fi împărțite până în 1934 și după acesta, punctul de referință fiind stabilirea unor relații diplomatice formale și oficiale.

După ce Revoluția Rusă din Rusia din anul 1917 i-a adus pe Lenin și bolșevici la putere, va dura ceva timp pentru a se stabili, în cele din urmă, sub conducerea primului stat comunist.

Schimbările politice de la Petrograd au avut un impact decisiv asupra prăbușirii liniei

frontului. Prăbușirea fostei Uniuni Sovietice nu mai poate fi susținută de armata rusă care a căzut în

anarhie și s-a transformat în monedă bolșevică.

Prin apelul lor către „poporul beligerant”, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) și Leon Troțki se adresau foștilor aliați ai Rusiei, inclusiv ai României, aceștia cerând încetarea ostilităților în scopul „încheierii unei păci democratice - fără anexiuni și tributuri, cu garantarea dreptului la autodeterminare națională”.

După sfârșitul Primului Război Mondial, în noiembrie 1918, diplomația română s-a concentrat pe încheierea unui tratat de pace. Conferința de pace s-a deschis la Versailles la 18 ianuarie 1919, când unitatea națională a României, realizată prin alianța Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, era un fapt. Întrebarea cheie este recunoașterea acestei realități prin tratate internaționale. Negocierile sunt lungi și, în general, dificile, dar rezultatele sunt pozitive pentru România.

Conform Tratatului de la Versailles din 28 iunie 1919, Germania a promis să respecte granițele politice ale statului stabilite în timpul conferinței de pace.

La 9 decembrie 1919, România a semnat un tratat de pace cu Austria la Saint-Germain-en-Leye, care a recunoscut actul unirii Bucovinei din 28 noiembrie 1918. După o lungă discuție, a fost semnat un Tratat cu Ungaria încheiat la Palatul Trianon și la 4 iunie 1920 s-a confirmat alianța dintre Transilvania și România.

În ceea ce privește Basarabia, guvernul bolșevic nu a fost recunoscut la nivel internațional și reprezentanții săi nu au fost invitați să participe la Conferința de Pace, ceea ce a complicat situația.

La Paris și în preajma Conferinței, erau diplomați din fostul regim țarist, dar nu aveau o poziție oficială. Acest lucru a afectat progresul Conferinței de Pace, deoarece Rusia, care a participat la Războiul din iulie 1914 până în octombrie 1917, nu a participat la luarea deciziilor și nu a semnat tratatele încheiate.

În timpul războiului, relațiile dintre România și Rusia au cunoscut o dezvoltare contradictorie. Din august 1916 România și Rusia au devenit aliați ai Antantei, iar armatele lor au participat la bătălia împotriva Puterilor Centrale din 1916-1917.

La 13 ianuarie 1918, guvernul bolșevic a decis să pună capăt relațiilor diplomatice cu România, deoarece o credea ostilă noului regim instaurat la Sankt Petersburg.