Regimuri politice democratice - studii de caz - state din SE Europei - România, Polonia, Ungaria

Cuvantul democratie are o vechime de aproximativ 2005 ani, provenind din limba greaca in care “demos” insemna popor (oameni de rand, liberi, barbati, cetateni ai cetatii), iar “kratos” putere.

Prin democratie se intelege puterea poporului si conducerea de catre acesta. Democratia a aparut in Atena in sec al VI-lea i.Hr. ca urmare a reformelor lui Solomon urmate de cele ale lui Clistene (508 i.Hr.) si a culminat sub conducerea lui Pericle (416-430 i. Hr.) “epoca de aur” a democratiei ateniene.

Democratia antica din Atena era o democratie directa, deoarece din toata populatia cetatii (polisului), numai barbatii luau parte in mod nemijlocit la adoptarea deciziilor de interes public.

Democratia directa a functionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibila deoarece in Atena, dupa lege, numarul cetatenilor era mic.

In epoca moderna, locul democratiilor directe a fost preluat de democratia reprezentativa dar s-a preluat si s-a inradacinat ideea separarii puterilor precum in Atena antica (legislative, executive, judecatoresti) element de baza al democratiei. Primele state democratice moderne au fost Marea Britanie si S.U.A.

Dupa Primul razboi mondial (1918) in Europa in majoritatea tarilor se vor instaura regimuri politice democratice, dar sub presiunea fortelor de extrema stanga sau dreapta (bolsevism, fascism, nazism), ele vor fi eliminate, fiind inlocuite cu regimuri totalitare de diferite nuante.

Dupa Al doilea razboi mondial, lumea se imparte in doua tabere – democratice apusene si asa numitele “democratii populare” sub influenta sovietica.

Sistemul vietii politice a avut la baza un regim democratic, instaurat prin legea fundamentala din 1866. Democratizarea societatii romanesti a avut loc insa lent, caci limitele reformei agrare din 1864 au dat nastere unor probleme sociale grave. Mentinerea votului cenzitar a fost o piedica de seama pe drumul catre o evolutie democratica, in limitele inerente epocii, acceptata ca masura de prevedere a unei posibile manipulari a votului omului neinstruit politic.

Puterea politica era gestionata de marii proprietari industriali (liberali) si funciari (conservatori). Deoarece influenta celor din urma era precumpanitoare, intre cele doua tabere s-a desfasurat o lupta acerba pentru controlul puterii politice. Orientarea liberala a criticat vechiul regim politic, dar a fost prudenta fata de tendinta de radicalizare a cadrului politic-democratic. Principalele institutii ale statului modern roman au capatat forma definitive pe la sfarsitul sec al XIX-lea. S-au pus bazele principalelor partide politice (Partidul National Liberal si Partidul Conservator), nelipsita insa de constituirea unor disidente si fluctuatii ale oamenilor politici. In 1895 s-a inaugurat rotativa guvernamentala, ea fiind o modalitate specifica de a mentine echilibrul politic in baza regimului intemeiat pe Constitutia din 1866, modalitate care s-a impus in peisajul guvernarii din Romania, din perspective evolutiei ulterioare. Prin alternanta la putere a Partidului National Liberal si a celui Conservator, regele si-a pastrat rolul de arbitru in viata politica si nu a permis vreunei formatiuni politice sa-si sporeasca in mod nemasurat puterea. Nu a lipsit insa nici instabilitatea guvernamentala.Privind inapoi cu toate avantajele retrospectivei, putem observa cu usrinta faptul ca pana la inceputul secolului XI in Europa aparusera ideile si practicile politice ce urmau sa devina elemente importante pentru convingerile si insitutiile democratice de mai tarziu.

Evolutia ideilor si practicilor democratice depindeau de anumite conditii favorabile care insa nu existau. Atat timp cat doar cativa credeau in democratie si erau gata sa lupte pentru ea, privilegiile existente se vor mentine cu ajutorul conducerilor nedemocratice. Chiar daca din ce ince mai multi oameni vor incepe sa creada in ideile si telurile democratice, vor fi necesare alte conditii pentru ca democratizarea sa se indeplineasca mai departe. Voi descrie cateva din cele mai importante astfel de conditii. Dupa inceputurile promitatoare rezumate in acest capitol democratizarea nu se afla intr-un drum ascendent catre prezent. A urmat suisuri si coborasuri, miscari de rezistenta, rebeliuni, razboaie civile, revolutii. Timp de cateva secole, ascensiunea monarhiilor centralizate a devansat evolutiile anterioare- chiar daca in mod ironic tocmai aceste monarhii au contribuit la crearea unor conditii favorabile democratizarii pe termen lung.

Privind inapoi la ascensiunea si declinul democratiei, este limpede ca nu ne putem baza pe fortele istoriei pentru a ne asigura ca democratia va avansa mereu- sau ca va supravietui, chiar- dupa cum ne amintesc indelungatele intervale de timp in care guvernamintele populare au disparut in totalitate.

Se pare ca democratia se afla la voia sortie. Insa sansele sale depind si de ceea ce noi insine realizam. Chiar daca nu ne putem baza pe fortele binevoitoare ale istoriei pentru a favoriza democratia, nu suntem doar victime ale fortelor oarbe asupra carora nu avem nici un control. Cu o intelegere adecvata a ceea ce necesita democratia si cu dorinta de a-i intampina cerintele, am putea actiona in sensul mentinerii, si ce este si mai important, al progresului, ideilor si practicilor democratice.

Ce ne asteapta?

Atunci cand discutam despre democratie, probabil ca nimic nu naste o mai mare confuzie decat simplul fapt ca “democratie” se refera si la un ideal, si la o actualitate.