Reforma Agrara din 1991

Extras din referat Cum descarc?

Reforma economica urmareste formarea si functionarea pietei concurentiale, iar reforma din sectorul agricol este o componenta de baza a acesteia. Formarea pietei agricole concurentiale necesita reforma structurilor agrare, reforma institutionala si administrativa pe baza unor politici agricole care este necesar sa urmareasca eficienta sistemului economic de piata. Reforma poate produce mutatii profunde in agricultura si in intregul sector agroalimentar, prin privatizarea si consolidarea structurilor private si dezvoltarea durabila a spatiului rural. In agricultura Romaniei procesul de privatizare a pamantului s-a produs rapid in baza Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, dar necorelat cu privatizarea celorlalte bunuri agricole si cu organizarea exploatarii economice.
In Romania, proprietatea privat particulara a fost si este dominata de gospodaria taraneasca, considerata de politica agrara o exploatatie de dimensiune mica.
In schimb, in proprietatea privata a statului reprezentative au fost marile unitati agricole. Ca atare, diminuarea constanta, pe motivatii doctrinare, a domeniului funciar al statului a generat o confruntare surda dintre marea si mica exploatatie agricola. Aceasta confruntare dintre marea si mica exploatatie agricola s-a manifestat permanent de-a lungul istoriei, in grade diferite de intensitate, dar, cu deosebire, in perioada de la constituirea statului unitar roman modern si pana astazi. 
Cinci din cele sase momente reformatoare importante recunoscute de politica agrara, in ultimii aproximativ 150 de ani, respectiv 1864, 1921, 1945, 1991 si 2000, au asigurat gospodariilor taranesti, ca principalele exponente ale exploatatiilor agricole de dimensiuni mici, intaietate asupra exploatatiilor mari funciare. 
In Romania, proprietatea asupra pamantului si exploatarea acestuia au o istorie zbuciumata. Pana in secolul al XIX-lea, toate terenurile din Principatele Romanesti - Moldova si Valahia - se aflau sub jurisdictia domneasca, fiind atribuite boierilor impreuna cu satele apartinatoare. O alta parte din terenuri apartinea taranilor liberi. 
In anul 1892, in urma Razboiului ruso-turc, Imperiul Otoman, invins, a cedat Tarii Romanesti raioanele Braila, Giurgiu si Turnu, precum si baltile si canalele dunarene. Aceste terenuri au intrat in proprietatea statului, care le-a arendat. In anul 1831, aproximativ 6,6% din veniturile statului proveneau din aceasta sursa. 
Aparitia gospodariilor taranesti, ca exploatatii agricole in sens modern, s-a produs ca urmare a aplicarii reformei rurale din 1864, dar impunerea lor ca exploatatii majoritare si consolidate s-a infaptuit dupa a doua reforma agrara, respectiv cea din 1921.
In urma reformei agrare din 1864 (Legea rurala nr. 14/26 august 1864), peste 1,7 mil hectare au trecut in posesia taranilor si statului (571,9 mii ha au intrat in proprietatea statului). In urma reformei agrare din anul 1921 taranii au fost improprietariti cu peste cinci milioane de hectare, marii proprietari fiind despagubiti de catre stat pentru propritatile cedate.
In perioada 1864-1906 au fost vandute din domeniul statului 1.543.839 ha cultivabile. In anul 1884 a fost promulgata Legea Domeniilor Coroanei, revenind Curtii regale 132.114 ha in exploatare, precum si posibilitatea de a achizitiona in urma propriu de la stat 81.972 ha (in localitatile Predeal, Manastirea, Brosteni, Poieni si Zorleni).
Preocuparea Domeniilor Statului si ale Coroanei pentru o agricultura profitabila s-a concretizat in anul 1884, cand au fost infiintate primele ferme model in Romania. In 1930, toate fermele apartinand Domeniilor Statului au trecut in administrarea Regiei Publice a Exploatatiilor Agricole si Zootehnice, scopul fiind asezarea fermelor pe baze economice in interes national.
Mentinerea unor suprafete de teren in proprietatea statului a reprezentat, de-a lungul timpului, un factor de echilibru si stabilitate, precum si o rezerva pentru solutionarea unor situatii cu caracter social, economic si politic (razboaiele din 1912, 1914-1918, Rascoala din 1907).
Ca urmare, in perioada interbelica, Romania era o tara a micilor producatori agricoli: exploatarile cu o suprafata totala de pana la 10 ha reprezentau nu mai putin de 92% din numarul lor total, iar suprafata detinuta era doar de 48% din suprafata totala.
Structura proprietatii inainte de al doilea razboi mondial s-a caracterizat prin parcelare in grupele de exploatatii mici si formarea unui nucleu de exploatatii comerciale avand peste 50 ha.
Cea mai mare parte din exploatatiile agricole (74,9% din total) detineau intre 0-5 ha (2,25 ha pe o gospodarie taraneasca). Exploatatiile mijlocii (10-50 ha), care reprezentau 7,2 % din numarul total, detineau 19,8% din suprafata totala (16,57% ha pe o exploatatie). Marile latifundii reprezentau 0,4 din numarul total al exploatatiilor agricole si detineau 27,7% din suprafata totala. Numarul exploatatiilor cu peste 50 ha era de 25.000, din care 12.800 exploatatii detineau intre 50-100 ha. Circa 10% din numarul total de exploatatii detineau peste 10 ha (52% don totalul suprafetelor), ceea ce arata un nivel avansat de concentrare a terenurilor pentru acea vreme.


Fisiere in arhiva (1):

  • Reforma Agrara din 1991.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.
* Prețul este fără TVA.


Hopa sus!