Reflecții referitoare la originea războiului rece

Problema relatiilor internationale dupa cel de-al doilea razboi mondial poate fi inclusa in sintagma razboiului rece. Conform viziunii istoricilor aceasta etapa istorica trece printr-o stare conflic-tuala globala, care ia forma unei paci ratate printr-un razboi nedec-larat; de un razboi intre sisteme social- politice, de un razboi al ner-vilor, care creaza o situatie in care nu este vorba nici de razboi, nici de pace sau de stare de pace prin teroare. Razboiul rece constituie o etapa a sistemului relatiilor internationale.

Razboiul rece cunoaste 4 perioade principale:

Prima perioada cuprinde ultimii ani de viata a lui Stalin si pina la decesul lui in 1953, a doua perioada - din 1953 pina in 1969 cind incepe destinderea, a treia perioada - destinderea si manifestarea ambelor superputeri de asi normaliza relatiile si de a reduce confru-ntarea; a patra perioada, se incepe al doilea razboi rece. Procesul cursei inarmarilor a fost stopat doar datorita viziunii inedite a lui Gorbaciov. Moscova nu va mai sustine comunismul si miscarile de eliberare nationala din lume.

Razboiul rece a cuprins planeta mai complet decit celelalte raz-boaie ale secolului douazeci, dar si din punct de vedere cantitativ si calitativ.

Bernard Mannes Baruch, fostul consilier financiar al presedin-tilor Wilson si Roosevelt, intr-un discurs rostit in Columbia (Carolina de Sud) caracterizeaza starea relatiilor internationale drept razboi rece. Baruch fiind considerat drept inventatorul expresiei, este aju-tat de ziaristul american Walter Lippmann care a popularizat terme-nul de "razboi rece", iar din 1947 intra in limbajul uzual.

Probabil finansistul Baruch a stiut ca expresia "razboi rece" a fost inventata de scriitorul spaniol din secolul al paisprezecelea Don Juan Manuel de Castille et Lean, care descrie conflictul dintre cresti-natate si islam. El evidentiaza ca razboaiele reci si cele fierbinti se disting prin modul in care se sfirseste.

Examinarea acestei chestiuni referitor la starea conflictuala in-stalata in relatiile internationale si care trebuie evaluata, luind in consideratie mai multe dimensiuni: ideologica, psihologica si cea militara. Aceste trei dimensiuni sunt necesare pentru analiza razbo-iului rece, fiecare din ele concretizeaza esenta acestui fenomen.

Dimensiunea militara concretizeaza cursa inarmarilor, inclusiv a inarmarilor nucleare, cea psihologica se contureaza cu aceasta cur-sa a inarmarilor.

Cercetatorii apreciaza inceputul si sfirsitul razboiului rece ca avind caracter procesual si de aici, diversitatea parerilor.

Geoffrey Barraclough, referindu-se la fenomenul razboiului rece il descrie ca un conflict ideologic care isi are originea in noua con-stelatie a puterilor care a prins contur la inceputul secolului doua-zeci.

Van Vanden Berghe, A. Fontaine concentrind atentia asupra di-mensiunii ideologice desemneaza inceputul razboiului rece odata cu aparitia Uniunii Sovietice dupa victoria Marii Revolutii din Octom-brie 1917.

Originea razboiului rece e plasata de Daniel Vergin pe pozitiile statelor-natiune, unitatii de baza ale politicii internationale.

Cei mai multi cercetatori ai fenomenului il plaseaza dupa al doi-lea razboi mondial. Dean Acheson in crtea sa intitulata "Present at the Creation", subliniaza, ca razboiul rece a inceput, in primul rind, din cauza comportamentului rau al sovieticilor din perioada aliantei in timpul razboiului. Ea accentueaza ca de-a lungul aliantei Statele Unite au sperat ca Uniunea Sovietica ni se va alatura dupa incheie-rea razboiului pentru crearea unei noi ordini mondiale care sa se ba-zeze pe cooperarea marilor puteri. E important de notat ca in elabo-rarea planurilor pentru ordinea mondiala de dupa razboi, intre anii 1943-1945, cele mai grave conflicte au existat intre Statele Unite si Marea Britanie si nu intre Statele Unite Si Uniunea Sovietica. Ele s-au centrat in jurul unor probleme monetare si comerciale, emancipa-rea teritoriilor coloniale.

Conform tezei autorului cooperarea a devenit dificila datorita actiunilor sovietice: manipularea de catre sovietici a comunistilor polonezi pentru a elimina fortele necomuniste din Polonia; stabilirea unor relatii bilaterale intre Moscova si vecinii sai si opozitia Mosco-vei fata de orice legaturi intre aceste state pe care ea nu le-ar putea controla; nerspectarea de catre Moscova a intelegerii de la Valta asupra alegerilor libere in Polonia; comportamentul sovieticilor in Germania ocupata si in dezbaterile asupra tratatului de pace. Raz-boiul rece dintre Statele Unite si URSS a dominat total scena politica mondiala in cea de a doua jumatate a scurtului secol douazeci. El poate fi considerat pe drept cuvint cel de-al treilea, un razboi de altfel foarte ciudat.

Cei mai multi cercetatori ai fenomenului plaseaza razboiul rece ca o prelungire a celui de-al doilea razboi mondial. Declaratiile si faptele dintre anii 1945 si 1947 au dus la recunoasterea existentei oficiale a razboiului rece, iar cele de la sfirsitul anilor 80, dupa 1989, se recunoaste ca el a luat sfirsit.

Ca urmare, perioada dintre 1945-1990 poate fi considerata ca o etapa speciala a relatiilor internationale, specificul fiind constituit de cele doua superputeri recunoscute drept protagoniste ale razboiu-lui rece: Statele Unite si Uniunea Sovietica. Ambele superputeri in cadrul aliantei, exista initiative si presiuni care, prin compunere, dau configuratia razboiului rece. Intre aceste aliante izbucnesc adeseori tensiuni foarte complicate, care pot fi asemanate cu calamitati seismice, apreciate ca conflicte cu caracter global.

Acest razboi poate fi considerat ca razboi nedeclarat si nefi-nalizat, caracterizat drept "rece". Acest razboi este cel mai incarcat ideologic dintre toate razboaiele.

Esenta razboiului rece poate fi concentrata ori redusa la un act de violenta asupra adversarului pentru a obtine vointa noastra.

"Violenta,-mentiona Karl von Clansewitz (1780-1831), adica violenta fizica, este deci mijlocul: scopul este impunerea vointei noastre".

De mare importanta, avind in vedere razboiul rece e perceptia la nivelul conducerii Statelor Unite si Uniunii Sovietice, mai ales in anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial si la inceputul razboiului rece.

Istoriografia americana in anii 70, se indoieste de faptul ca politicienii americani au inteles relatiile Uniiunii Sovietice, tara cu un regim despotic, birocratic, preocupat de reconstruirea unui vast teritoriu devastat de razboi. Daniel Vergin scria ca conducatorii americani isi reprezentau URSS ca inamic "angajat in cursa nesfir-sita pentru hegemonia mondiala".

Exista mai multe acte care au fost incriminate ca purtatoare de "toxine" ale razboiului rece. Printre ele e considerat discursul lui Stalin, rostit la Bolsoi (februarie 1946) si apreciat de judecatorul de la Curtea suprema William O.Douglas ca "o declaratie a celui de-al treilea razboi mondial". La originea razboiului rece e discursul rostit de Winston Churchill la Fulton Missouri (5 martie 1946 ). Discursul a fost apreciat drept "act periculos" si "apel la razboi contra URSS", e comparat cu teoria rasiala practicata de Adolf Hitler. Astfel Stalin avea tot dreptul sa nu creada in prietenii de ieri, care astazi au deve-nit inamici.

Pe de alta parte americanii vad in politica sovietica tendinte expansioniste ale URSS.

Semnificativa a devenit si expunerea prin telegrama (februarie 1946) a ambasadorului american la Moscova Kennan in care subli-nia ca rusii nu asculta decit de forta.