Realismul politic - caracteristici, teorii, reprezentanți

Cuprins referat Cum descarc?

-  Consideratii generale. Precursori
-  Reprezentanti ai realismului. Teorii specifice
-  Viziunea lui Morgenthau asupra realismului politic
-  Critica teoriei realismului
-  Consideratii finale. Concluzii

Extras din referat Cum descarc?

Consideratii generale. Precursori
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, realismul politic reprezinta o atitudine intemeiata pe analiza si aprecierea atenta, multilaterala a fenomenelor si evenimentelor social-politice interne si internationale, de luare in considerare a tendintelor de dezvoltare a realitatii. Realismul politic se defineste printr-o varietate de teorii ale relatiilor internationale, unite insa de o premisa comuna -  faptul ca la baza intereselor statelor se afla securitatea si puterea, actiunile lor fiind conduse mai putin de idealuri morale abstracte.
Sscoala realista in relatiile internationale s-a afirmat in epoca postbelica, constituindu-se intr-o reactie la idealismul liberal in perioada interbelica. Realismul se straduia sa adapteze politica internationala sa fenomenul razboiului total. Acesta era descris printr-o inversare a dictonului Carl von Clausewitz. Astfel, in conceptia realista, pacea a devenit o prelungire a razboiului cu alte mijloace. Pentru realisti, politica de putere nu este un accident istoric, ci o necesitate logica. Realismul sau realismul politic constituie o scoala de gandire care explica relatiile internationale in termeni de putere. 
Drept precursor al curentului realist, putem aminti pe strategul chinez, Sun Tzu, care i-a sfatuit pe conducatorii statelor antice cum sa supravietuiasca intr-o epoca in care razboiul devenise un instrument sistematic al puterii pentru prima oara. Istoricul grec Tucidide si-a centrat opera pe puterea relativa intre orasele-state grecesti. Acesta scria ca cei puternici fac ceea ce au puterea sa faca, iar cei slabi accepta ceea ce ei trebuie sa accepte 
Niccolo Machiavelli, autorul lucrarii Principele, filosoful englez Thomas Hobbes, artizanul Leviathanului pot fi socotiti precursori ai realismului, ca de altfel si general prusac Clausewitz. 
Conceptia realista despre sistemul international
Relatiile internationale se stabilesc in lipsa unui guvern mondial. Pornind de la aceasta stare de lucruri, ganditorii realisti considera ca sistemul international este anarhic. Realistii se refera la unele variabile precum polaritatea, stratificarea, gradul de omogenitate si eterogenitate in interiorul sistemului. Ei s-au oprit si asupra conceptului de schimbare in sistemul international. 
Polaritatea prezinta un interes deosebit pentru realisti intrucat implica puterea. Polaritatea este inteleasa ca numarul de state care exercita puterea in sistemul international. In ce priveste tipologia sistemelor, polaritatea presupune existenta sistemelor internationale unipolare, bipolare si multipolare. In ce priveste sistemul international unipolar, pentru curentul realist ar fi ilustrativa perioada imediat ulterioara Razboiului rece. SUA consituiau singura putere a sistemului international. Cu alte cuvinte, nu exista nicio putere a carei forta sa fie contrapusa Statelor Unite. Perioada Razboiului rece (1946-1991) reprezinta un exemplu elocvent de sistem bipolar (SUA si aliatii sai NATO pe de o parte, URSS si aliatii sai din Pactul de la Varsovia, pe de alta parte). Sistemul international multipolar este evidentiat de principiul balantei de putere, specific veacului al XIX-lea, cind au performat in arena internationala mai multi actori puternici sau influenti, precum Anglia, Franta, Rusia, Prusia, Austria. In cazul in care numarul de state al acestui tip de sistem se reduce la trei, stabilitatea sistemului este amenintata, deoarece doua dintre aceste puteri ar putea realiza coalitii cu alte state. Sistemul international s-ar transforma astfel din stabil in instabil.
Stratificarea se refera la accesul inegal de resurse al statelor. Anumite state poseda resurse vitale, precum petrolul sau dispun de o putere militara sau economica ridicata. Nivelul de stratificare, repartizarea diferita, inegala a resurselor genereaza discrepanta dintre Nord si Sud. Stratificarea are implicatii si asupra stabilitatii sistemului.
Omogenitatea si eterogenitatea sunt reflectate in structura sistemului international. Aceasta a treia variabila are, de asemenea, implicatii pentru stabilitatea sistemului si reglarea acestuia. In ce priveste schimbarea, realistii recunosc ca se produc schimbari in ce priveste actorii sistemului, schimbari care duc la modificarea distribuirii puterii in sistem. La aceste schimbari din interiorul sistemului se adauga cele care survin din afara sa, asa-numitele schimbari-exogene. 
Caracteristici si postulatele fundamentale ale realismului

Fisiere in arhiva (1):

 Realismul politic - caracteristici, teorii, reprezentanti.docx

Bibliografie

-  Lucrari speciale
o Stefano, Guzzini, Realism si relatii internationale, Institutul European Iasi, Iasi, 1998.
-  Lucrari generale
o Catalin, Turliuc, Teoria relatiilor internationale, suport de curs, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, 2017-2018.
o Hans J., Morgenthau, Politica intre natiuni. Lupta pentru putere si lupta pentru pace, Editura Polirom, Bucuresti, 2007;
o Ioana, Albu, International Relations Theory, Editura Universitatii din Oradea, 2004;
o Jean-Jacques, Roche, Relations internationales, Librairie Generale de droit et de jurisprudence, Paris, 1999;
o Joshua, Goldstein, Jon, Pevehouse, Relatii internationale, Editura Polirom, 2008;
o John, A. Vasquez, Realismul si balanta de putere, Editura Polirom, 2012;
o Zapartan, Liviu-Petru, Relatiile internationale, Editura Studia, Cluj-Napoca, 2001;
o Martin, Griffiths, Relatii internationale. Scoli, curente, ganditori, Editura Ziua, Bucuresti, 2003.