Războiul rece - origini și cauze

Secolul XX este secolul celor mai mari imperii si al disparitiei lor, secolul razboaielor mondiale ale istoriei si secolul celor mai uimitoare revolutii tehnologice.

Asa cum observa Thomas Hobbes “razboiul nu consta numai in batalii sau in actul de lupta, ci si intr-o perioada de timp in care dorinta de a supune prin lupta este suficient de raspandita”.

Spre deosebire de celelalte razboaie, in cazul razboiului rece nu exista nici un pericol iminent de razboi mondial. In Europa liniile de demarcatie fusesera trasate in anii 1943-1945, prin intelegerile dintre Roosevelt, Churchill si Stalin, dar si in virtutea faptului ca numai Uniunea Sovietica putea intr adevar sa invinga Germania. In afara Europei, situatia era mai putin clara, cu exceptia Japoniei, unde SUA stabilise o ocupatie unilaterala, care excludea Uniunea Sovietica si oricare alt beligerant.

Razboiul rece a durat patru decenii, din 1947 pana in 1989. Punctul culminant a fost atins in perioada 1947-1963, cand au existat negocieri serioase intre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Sfarsitul razboiului rece a venit odata cu schimbarile din politica sovietica intervenite dupa ce Mihail Gorbaciov a luat puterea in 1985.

Razboiul rece poate fi impartit in patru perioade importante. Primul razboi rece a durat din timpul ultimilor ani ai lui Stalin si pana la moartea lui(1953). Aceasta perioada poate fi caracterizata ca una in care riscul era scazut. A urmat a doua perioada, de la moartea lui Stalin pana in 1969, perioada de confruntare si pericol. Importanta in acest fenomen este diplomatia practicata de Hrusciov, prea increzator in puterea Uniunii Sovietice. A treia perioada este una de destindere, dar si de manifestare a dorintei celor doua superputeri de a rezolva “conflicul” pe cale amiabila, fara confruntare. In 1979, cand sovieticii invadeaza Afganistanul-cea mai grava greseala pe care au putut sa o faca(desi consilierii rusi au informat conducatorii ca acest proces ar putea duce la izbucnirea celui de-al treilea razboi mondial)-, se incheie a treia perioada. In perioada a patra are loc cursa inarmarilor, proces oprit de viziunea lui Gorbaciov, care-si dorea un alt fel de relatie cu SUA.

Toate avantajele rezultate au revenit Americii, iar la sfarsitul razboiului rece a survenit si prabusirea Uniunii Sovietice.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ramasesera cinci mari puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietica, China si Franta. Insa, in realitate, lumea postbelica este bipolara, organizata in jurul a doua mari puteri: Statele Unite si Uniunea Sovietica.

Ideea unei organizatii internationale pentru pace va duce in 1945 la crearea ONU (Organizatia Natiunilor Unite). Charta Natiunilor Unite are ca obiectiv fundamental mentinerea pacii si securitatii internationale, careia i se adauga si apararea “drepturilor omului”, afirmarea egalitatii intre natiuni, intre sexe, preocuparea de a favoriza progresul economic si social, respectul justitiei etc. Charta permite comunitatii statelor membre sa se opuna oricarui razboi si prevede crearea unei forte militare formate din contingente ale diferitelor tari membre ale organizatiei.

Statele Unite au atins apogeul puterii: un razboi purtat nu pe teritoriul lor, economia in plin avant si toate tarile europene ii erau datoare. Statele Unite conduceau afacerile mondiale si controlau Fondul Monetar International. In 1944, prin acordurile de la Bretton Woods, toate monedele occidentale se raportau la dolarul american. In ciuda perioadei de dupa Primul Razboi Mondial, anii de dupa 1945 ar putea fi caracterizati de o bunastare necomparabila. SUA domina productia in toate domeniile. In Europa de Vest aveau milioane de soldati, iar detinerea exclusiva a bombei atomice le asigura suprematia militara. Canada era si ea o mare putere economica. Dispunea de industrie aeronautica, chimica si de importante santiere navale.

Pe timpul razboiului Uniunea Sovietica beneficiase de sprijin, sporindu-si astfel forta militara. Ramasese cu insemnate beneficii teritoriale si dorea sa aiba acces la “marile calde” (inclusiv Marea Mediterana). In Europa de Est era prezenta Armata Rosie. Stalin raspandise pe acest teritoriu si intr-o parte a centrului Europei peste 11 milioane de soldati.