Războaiele lumii în secolul XX. Caracteristici, durată și desfășurare

„Început aproape din greșeală, Primul Război Mondial avea să fie mai sângeros decât orice alt conflict de până atunci. Timp de zeci de ani, istoricii au încercat să stabilească care au fost cauzele primului conflict cu adevărat global.” Însă, este sigur că scânteia care a aprins Primul Război Mondial a avut loc la Sarajevo, Bosnia, unde Arhiducele Franz Ferdinand(moștenitor al Imperiului Austro-Ungar) a fost împușcat mortal împreună cu soția sa, Sophie, de către naționalistul sârb Gavrilo Princip la 28 iunie 1914, „student sârb bosniac, membru al unei organizații naționaliste slave cu sediul în Serbia” , ce se lupta să pună capăt dominației austro-ungare asupra Bosniei și Herțegovinei. Asasinarea lui Franz Ferdinand a declanșat un lanț de evenimente care a escaladat rapid: Austro-Ungaria, la fel ca multe țări din întreaga lume, a dat vina pe guvernul sârb pentru atac și a sperat să folosească incidentul ca justificare pentru soluționarea problema naționalismului sârb o dată pentru totdeauna.

Rusia a sprijinit Serbia, iar Austro-Ungaria a așteptat să declare război până când liderii săi au primit asigurări de la liderul german Kaiser Wilhelm al II-lea că Germania le va susține cauza. Astfel, pe 5 iulie, Kaiserul Wilhelm și-a promis în secret sprijinul, oferind Austro-Ungariei o așa-numită carte Blanche, sau o asigurare "în alb" a sprijinului Germaniei în caz de război. Monarhia dublă a Austro-Ungariei a trimis apoi un ultimatum Serbiei, cu termeni atât de duri încât să facă aproape imposibilă acceptarea.

Convins că Austro-Ungaria se pregătea de război, guvernul sârb a ordonat armatei sârbe să se mobilizeze și a făcut apel la Rusia pentru asistență. Pe 28 iulie, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, iar pacea slabă dintre marile puteri ale Europei s-a prăbușit rapid. Pe parcursul unei săptămâni, Rusia, Belgia, Franța, Marea Britanie și Serbia s-au aliniat împotriva Austro-Ungariei și Germaniei, iar Primul Război Mondial a început.

Conform unei strategii militare agresive, cunoscută sub numele de Planul Schlieffen, Germania a început să lupte împotriva Primului Război Mondial pe două fronturi, invadând Franța prin Belgia neutră în vest și confruntându-se cu Rusia în est. La 4 august 1914, trupele germane au trecut granița în Belgia. În prima bătălie de la Marne, care a avut loc în perioada 6-9 septembrie 1914, forțele franceze și britanice s-au confruntat cu armata germană invadatoare, care a pătruns apoi adânc în nord-estul Franței, la mai puțin de 50 de kilometri de Paris. Trupele aliate au verificat înaintarea Germaniei și au lansat un contraatac reușit, conducând germanii înapoi la nord de râul Aisne. Înfrângerea a însemnat sfârșitul planurilor germane pentru o victorie rapidă în Franța.

Bătălii deosebit de lungi și costisitoare în această campanie au avut loc la (februarie-decembrie 1916) și bătălia de pe Somme (iulie-noiembrie 1916). Trupele germane și franceze au suferit aproape un milion de victime numai în bătălia de la Verdun. Pe frontul de est al Primului Război Mondial, forțele ruse au invadat regiunile germane ale Prusiei de Est și Poloniei, dar au fost oprite de forțele germane și austriece în bătălia de la Tannenberg de la sfârșitul lunii august 1914.

Din 1914 până în 1916, armata Rusiei a lansat mai multe ofensive pe frontul de est al Primului Război Mondial, dar nu a reușit să străpung liniile germane. Înfrângerea pe câmpul de luptă, combinată cu instabilitatea economică și deficitul de hrană și alte elemente esențiale, a dus la creșterea nemulțumirii în rândul populației Rusiei, în special a muncitorilor și țăranilor afectați de sărăcie. Această ostilitate sporită a fost îndreptată către regimul imperial al țarului Nicolae al II-lea și soției sale nepopulare de origine germană, Alexandra. Instabilitatea aprinsă a Rusiei a explodat în Revoluția Rusă din 1917, condusă de Vladimir Lenin și bolșevici- care a pus capăt dominației țariste și a oprit participarea Rusiei la Primul Război Mondial. Rusia a ajuns la un armistițiu cu Puterile Centrale la începutul lunii decembrie 1917, eliberând trupele germane pentru a înfrunta aliații rămași pe Frontul de Vest.