Domeniul mobilitatii fortei de munca este fara indoiala unul dintre cele mai dinamice si importante ale ultimilor ani. Intr-un sondaj Eurobarometru din 2003 , la intrebarea ce reprezinta Uniunea Europeana pentru ei, cei mai multi(53%) au raspuns ,,libertatea de a calatori si munci in UE". Comisia Europeana a decis de altfel ca anul 2006 sa fie ,,Anul european al mobilitatii fortei de munca", in care s-au luat masuri fara precedent si s-au stabilit obiective importante in acest domeniu. Inclusiv pe site-ul oficial al Uniunii Europene ni se spune ca libera circulatie a lucratorilor ,,este, probabil, cel mai important drept de care beneficiaza cetatenii in baza legislatiei comunitare si un element esential al cetateniei europene". Pentru Romania data de 1 ianuarie 2007 a insemnat intrarea oficiala in Uniunea Europeana dar nu si obtinerea dreptului de a muncii in toate tarile membre. Romanii munceau deja pe unele domenii in anumite tari(de exemplu Spania) iar altele au liberalizat treptat accesul fortei de munca. Totusi restrictii si conditii de indeplinit importante raman pana in ziua de azi. De aici rezulta ca mobilitatea fortei de munca e un proces care a evoluat in timp si care isi schimba coordonatele de la an la an. In consecinta, politicile publice legate de acest domeniu sunt si ele intr-o continua transformare. In acest eseu voi defini intr-o prima faza principalii termeni cu care vom lucra, europenizare, politici publice, mobilitate, apoi voi analiza procesul europenizarii avand ca baza teoretica schema lui Richard Balme si Didier Chabanet prezentata de Radu Carp in ,,Europenizarea politicilor publice in Romania"(p. 138) De asemenea voi tine cont si de acceptiunile termenului de europenizare, prezentate de Ioana Muresan(p. 10) Voi aduce in discutie elementele relevante din legislatia Romaniei si a Uniunii Europene, principalele masuri intreprinse de acestea precum si impactul lor asupra mobilitatii fortei de munca in Romania. In incercarea de a defini europenizarea, Hix si Goetz (2000) ne propun o definitie simpla, prezentand-o ca ,,un proces de schimbare in practicile institutionale si politice nationale care poate fi atribuite integrarii europene" O definitie mai complexa ne-o propune Radaelli(2000): ,,Conceptul de Europenizare se refera la procesul de constructie, difuzare si institutionalizare de reguli formale si informale, proceduri, paradigme politice, stiluri, feluri de a face lucruri, credinte comune si norme care sunt definite prima oara si consolidate in luare deciziilor la nivelul Uniunii Europene si apoi incorporate in logica discursurilor, identitatii, structurilor politice si politicilor publice comunitare" Aducerea in discutie a conceptului de europenizare pe mai multe planuri o fac Richard Balme si Didier Chabanet citati de Radu Carp : "Europenizarea este un ,,ansamblu de transformari care afecteaza interectiunile sociale si politice pe trei planuri": teritorial, prin extinderea cimpului de actiune si reprezentare de interese, relational si nu in ultimul rind pe plan cognitiv prin definirea, in contextul integrarii, a noi valori, noi idealuri sau noi justificari privind dezvoltarea societatii." O foarte interesanta clasificare a definitiilor si implicit a valentelor europenizarii in cinci categorii o realizeaza Olsen, J. P.(2001) citat de Ioana Muresan ,,Prima dintre acestea e cea conform careia europenizarea reprezinta procesul de exportare a formelor de guvernare si organizarii politice altor tari din afara Uniunii". A doua categorie este reprezentata de cei care spun ca aceasta ,,nu implica numai unificarea politica a Europei, dar si o identitate europeana". Altii au vazut europenizarea ca ,,un proces in care politicile nationale sunt din ce in ce mai influentate, modelate de politicile europene, dar si de alti factori simbolici." O cu totul alta viziune asupra europenizarii o propune Olsen cand spune ca aceasta este ,,un proces prin care se produc schimbari in frontierele externe". In fine a cincea categorie de definitii este ceea conform careia europenizarea este ,,aparitia si dezvoltarea la nivel european a unor structuri diferite de guvernare, a unor institutii politice, sociale si juridice, asociate cu rezolvarea politica a problemelor care formalizeaza relatiile intre actori, si a retelelor de politici specializate in crearea unor reguli europene obligatorii". Definitiile europenizarii ne ajuta in analiza procesului in care insa nu trebuie sa privim doar cadrul local si sa-l analizam inainte si dupa integrare, pentru a cauta explicatiile schimbarii la nivel european. Pentru a sublinia caracterul dinamic al acestui proces, trebuie de asemenea sa privim modul cum se actioneaza la Bruxelles, unde tot unii actori statali decid masuri pentru rezolvarea problemelor locale(Vink, p. 7)
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).