Probleme ale mediului

Desi problemele de mediu nu sunt noi, industrializarea si cresterea rapida a populatiei au crescut foarte mult supraexploatarea resurselor naturale, degradarea mediului generand o gama larga de urgente internationale si probleme globale. Cele mai mari probleme de mediu sunt strans legate de politica sau procesul socio- economic care si ele la randul lor sunt o parte din cresterea unui sistem global.

Inca din anii 1960 a devenit clar ca marea parte din oceane si mari a fost pescuita peste masura. Pamantul este degradat si erodat la o scara larga in toata lumea. Habitatele naturale au fost distruse. De exemplu, din 1950 padurile tropicale au fost reduse peste 50%, si procesul continua. Ca rezultat, zeci de mii de specii de plante si animale ajung probabil pe cale de disparitie in fiecare an.

Aruncarea deseurilor in mare, aer si pe pamant inseamna ca problemele poluarii sunt omniprezente. Cantitati imense de reziduri, inclusiv chimicale periculoase, metale grele si materiale radioactive au fost aruncate in mare fie direct fie aduse de rauri. Impreuna cu canalizarile si scurgerile de ulei acestea au distrus profund mediul mărilor impreuna cu lacurile si marile semi-inchise. Miliarde de oameni sufera zilnic datorita poluarii aerului.

Problemele de mediu au apărut pentru prima dată ca un accent pe politica internațională în secolul al XIX-lea în contextul acordurilor internaționale de gestionare a resurselor. De exemplu, Comisiile fluviale pentru Rin si Dunare, care sunt acum implicate profund în politica de mediu, au început ca aranjamente pentru a facilita utilizarea economică a râurilor ca si căi navigabile. Organizația Maritimă Internațională (OMI) a fost înființată în 1948, mai mult sau mai puțin ca "club de proprietari de nave" pentru a facilita transportul naval și navigația internațională și pentru a promova siguranța. În 1954, OMI a primit responsabilitatea de aplicare a unui tratat de referință privind poluarea maritimă: Convenția pentru prevenirea poluării mării cu petrol.

Primul tratat internațional privind flora, semnat la Berna în 1889, a fost în primul rând preocupat de prevenirea răspândirii unei boli (Filoxera) care amenința distrugerea viilor europene.

In anii 1970 si 1980 politicile internationale de mediu s-au dezvoltat si s-au maturizat. „ Miscarea Verde” de mediu si industria organizatiilor non-guvernamentale si organizatiile internationale, se stabilesc singuri ca fiind actorii principali in politica de mediu international.

Comisia Brudtland a promovat conceptual de “dezvoltare durabila” si pregatirile au inceput pentru Conferinta ONU din 1992 despre mediu si dezvoltare.

II. Conferința de la Stockholm

Conferința ONU din 1972 privind mediul uman (UN Conference on the Human Environment), a fost organizată ca răspuns la această creștere dramatică a preocupărilor ecologice internaționale în anii 1960. Scopul a fost de a stabili un cadru internațional care să promoveze o abordare mai coordonată a poluării și a altor probleme de mediu. Conferința, care a avut loc la Stockholm, a marcat un moment important în dezvoltarea politicii internaționale în domeniul mediului. Unele dintre principiile care au fost convenite, instituțiile și programele care au fost înființate au avut un efect de durată. La fel de semnificativ, dezbaterile de la conferință, au stabilit teme și practici care rămân în centrul politicilor internaționale de mediu pentru următorii treizeci de ani și mai târziu.

III. Probleme și provocări în politica internațională de mediu.

Tradiția dominantă în cadrul Relațiilor Internaționale este centrată pe state, centrate pe concepte de suveranitate de stat și pe convingerea că statele sunt actorii principali în afacerile internaționale și că politica internațională este în mare măsură condusă de state care își urmăresc interesele. Cu toate acestea, problemele transnaționale de mediu ridică probleme reale pentru noțiunile stabilite cu privire la natura și limitele suveranității statului. Mai mult decât atât, problemele de mediu internaționale sunt rareori cauzate de acte deliberate de politică națională, dar sunt mai degrabă efecte secundare neintenționate ale proceselor socio-economice mai largi.