INTRODUCERE Aceasta lucrare se concentreaza asupra problematicii de ordin etic si moral a eutanasiei. Dat fiind faptul ca exista mai multe tipuri de eutanasie, cea activa (medicul isi ucide pacientul cu acordul acestuia) si cea pasiva (medicul accepta ca bolnavul sa moara retragand sau oprind tratamentul care intretine viata bolnavului), se ridica numeroase probleme privind moralitatea, sau mai exact diferenta intre gradele de moralitate ale celor doua tipuri de eutanasiere. Teza principala a lucrarii porneste de la aceasta posibila diferentiere: exista sau nu o diferenta de ordin moral semnificativa intre cele doua tipuri de eutanasiere? Iar daca aceasta diferenta exista, la ce este ea raportata astfel in cat sa fie demonstrabila. Cu toate ca pot fi identificate diferite grade de acceptabilitate din partea indivizilor privind ambele cazuri de eutanasie, acestea nu pot fi catalogate ca fiind simpla distinctie intre ,,a ucide" si ,,a lasa sa moara", deoarece prin intermediul acestei logici nu se va ajunge la nici o concluzie pertinenta, premisa fiind una eronata. TEORII MORALE Termenul de eutanasie este definit in urmatorul fel: ,, etimologic- moarte buna, in bioetica, act ce cauzeaza sau favorizeaza o moarte lipsita de durere, in cazul in care organismul sufera in mod acut sau se afla intr-o conditie nedemna de trai. Eutanasia are ca scop unic eliberarea de aceasta conditie, atunci cand exista probe convingatoare ca moartea reprezinta pentru subiectul in chestiune un bine major sau un rau minor si ca nici o alta interventie nu mai poate ameliora ceva." Aceasta definitie se refera la durere si suferinta acuta ca fiind conditii nedemne de trai, astfel putand justifica eutanasia. Diferiti autori s-au folosit de acesti termeni pentru pentru a releva scopul ultim al existentei umane, fericirea. Unul dintre acesti autori este Aristotel care in lucrarea sa Etica nicomahica identifica fericirea ca scopul suprem al fiintei umane pe care acesata si-l doreste in sine. Omul aristotelian este inzestrat cu ratiune in virtutea careia isi propune sa atinga binele, idealul vietii omenesti fiind fericirea, acesata aflandu-se la capatul actiunii. Astfel actiunea are ca scop fericirea, dar, pentru a ajunge la fericire, actiunea foloseste virtutea ca mijloc. Fericirea este despartita si de virtute si de placere. Raportul dintre virtute si placere este urmatorul , atunci cand actiunea este conforma cu virtutea se naste sentimentul de placere. Fericirea consta in sentimentul de placere ce urmeaza din fapta buna. Cum ar cataloga, conform teoriei sale morale, Aristotel, eutanasia? Avand in vedere faptul ca pentru Aristotel orice valoare etica este justificabila daca se raporteaza la fericire, eutanasia in cazul in care ar reprezenta acest scop ultim, cel mai mare bine, fericirea, ar fi acceptata. Insa Aristotel mai face o distinctie intre tipurile de fericiri, afirmand faptul ca fericirea nu poate consta decat intr-o viata rationala. Astfel o alegere rationala in cazul unei boli incurabile ar fi speranta in descoperirea unui nou tratament, sau in cel mai rau caz eutanasia pasiva. Aristotel ar condamna orice act de eutanasiere activa ca fiind impotriva moralei si virtutii omului, rationalitatea. John Stuart Mill in lucrarea sa Utilitarismul identifica ca scop ultim al vietii, placerea completata de absenta durerii. O actiune este morala in masura in care conduce la atingerea fericirii. Actiunea nu are valoare in sine, insa daca in urma unei actiunii am dobandit placerea si am inlaturat durerea, actiunea este utila fiind in consecinta deasemenea si morala. Fundamentul moralei este utilitatea, iar fericirea consta in placere sau in absenta suferintei, iar nefericirea in durere sau absenta placerii. Astfel moralitatea unui act, la Mill, este oferita de gradul de folos, este suma de fericire pe care o produce in lume. Eutanasia activa este justificabila din perspectiva teoriei morale utilitariste, deoarece ea poate curma suferinta si durerea. Pe de alta parte eutanasia pasiva ar fi mult mai condamnabila din punct de vedere moral deoarece, prelungeste procesul de suferinta al individului, act total opus fundamentului moralei utilitariste. Pentru a putea distinge intre actiunile cu incarcatura morala si cele lipsite, Kant in lucrarea sa Critica ratiunii practice. Intemeierea metafizicii moravurilor distinge intre actiuni facute conform datoriei si din datorie.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
