Lumea pe care o stim, cea in care traim, are o istorie si o poveste de spus daca noi vrem sa o ascultam. Omenirea, indivizii, credintele si atitudinile tuturor au fost modelate in timp de conflictele ideologice timpurii. Pentru a trai in pace si a putea actiona eficient trebuie sa fim informati despre ideologiile politice, despre doctrinele ce au avut o influenta atat de profunda asupra atitudinilor si actiunilor politice ale noastre dar si ale altora. Termenul de ideologie se referea initial la studiul stiintific al ideilor. La scurt timp acest cuvant a inceput sa fie considerat ceva fals si periculos. Karl Marx a folosit acest termen cu sensul de ascundere si mascare. El si-a folosit insa propria ideologie ca pe o arma in lupta de clasa. Marx a catalogat toate modalitatile de gandire despre relatiile sociale de la un capat al istoriei la altul, ca fiind ideologii. Astfel, ideologia se defineste ca un set coerent de idei care explica si ajuta oamenii sa-si inteleaga rolul in societate si ofera un program pentru actiune sociala si politica. Conservatorismul este o ideologie care sustine mentinerea sistemului politic si al raporturilor sociale existente. Din punct de vedere terminologic provine de la latinescul conservare care inseamna a pastra, a pazi. Conservatorii impartasesc aceeasi dorinta de a conserva obiceiurile si traditiile societatii din care fac parte sau stilul de viata traditional. Insa, din pricina diferentei de obiceiuri si traditii de la o societate la alta, apar divergente de opinii si pareri diferite in privinta elementelor sau fragmentelor societatii ce ar trebui sau nu conservate. Asadar, poate toti conservatorii doresc sa conserve ceva, dar nu toti doresc sa conserve acelasi lucru si astfel conservatorismul, desi usor de definit in sensul de conservare, este greu de definit intr-un mod complet si complex din pricina diferentelor dintre societati. Aceasta dificultate de definire este evidenta din doua perpective. In primul rand, conservatoare este o persoana care se opune schimbarii. Nu este o greseala sa folosim termenul in acest fel, exceptand insa faptul ca doua persoane care se opun fiecare pozitiei celuilalt vor fi amandoua descrise ca fiind conservatoare. Spre exemplu, pe masura ce Rusia si celelalte republici ale fostei Uniuni Sovietice evolueaza spre economii libere pe piata, comunistii extremisti care se opun schimbarii, sunt numiti cateodata conservatori. Cu toate acestea acesti comunisti ,,conservatori" sunt dusmani vechi si aprigi ai acelora care sunt cunoscuti sub numele de conservatori in partea vorbitoare de engleza a lumii. Este adevarat ca anticomunismul a reprezentat o trasatura definitorie a conservatorismului occidental, cel putin dupa Revolutia din 1917, iar cei mai multi conservatori de tip american sustine economia de piata libera. Tostusi, daca un conservator este pur si simplu orice persoana care vrea sa pastreze o trasatura importanta a societatii sale, atunci atat comunistul din vechea garda a Rusiei, cat si anti-comunistul inversunat din Statele Unite sunt conservatori, daca nu aliati, iar acest lucru este de-a dreptul absurd. Daca este intr-adevar o pozitie politica distincta, asa cum o vedem noi, trebuie sa presupuna mai mult decat simpla dorinta de a se opune schimbarii. Trebuie sa existe anumite principii sau idealuri pe care conservatorii le impartasesc, o unanimitate a ceea ce trebuie pastrat. Insa aici se face prezenta a doua dificultate in definirea termenului de ,,conservator". Aceasta dificultate este evidentiata de diferenta dintre primii conservatori si cei mai proeminenti conservatori autoproclamati ai ultimilor ani. Primii conservatori au fost conservatorii clasici, cei care incercau sa pastreze sau sa restaureze o societate aristocrata atacata de liberalism in general si de Revolutia Franceza, in particular. Acestia aparau ierarhia sociala traditionala, sustineau ideea unui guvernamant suficient de puternic pentru a dirija pasiunile oamenilor si erau de cele mai multe ori sceptici in privinta incercarilor de promovare a libertatii individuale si egalitatii sanselor intr-o societate competitiva. La sfarsitul secolului al-XX-lea cei mai cunoscuti conservatori , fostul prim-ministru englez Margaret Thatcher SI FOSTUL PRESEDINTE AMERICAN Ronald Reagan, sunt conservatori individualisti, care sustin reducerea marimii si scopurilor guvernului pentru a lasa indivizii sa concureze liber pentru profituri. Dat fiind acest entuziasm pentru capital de tip laissez-faire , curentul acesta conservator fiind extrem de asemanator cu liberalismul clasic si neoclasic. Multi dintre consrvatorii autoproclamati, sustin astazi idei carora primii conservatori li se opuneau.
Carti: 1. Burke Edmund, 2000, Reflectii asupra revolutiei din Franta, Editura Nemira, Bucuresti 2. Ball Terence, Dagger Richard, 1995, 2000, Ideologii politice idealul democratic, Editura Polirom, Iasi 3. Oakeshott Michael, 1999, Rationalismul in politica, Editura ALL, Bucuresti Surse internet: 1. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/revolutia-franceza-idei-si-ideologie 2. http://sorincurpan.ro/wp-content/uploads/2012/11/Doctrina-conservatoare.pdf 3. https://www.academia.edu/10283321/Conservatorismul_Defini%C5%A3ii_%C5%9Fi_semnifica%C5%A3ii 4. https://www.ssoar.info/ssoar/bitstream/handle/document/38719/ssoar-annunivbuch-2005-stanomir-Conservatorismul_si_vocile_sale_o.pdf?sequence=1&isAllowed=y&lnkname=ssoar-annunivbuch-2005-stanomir-Conservatorismul_si_vocile_sale_o.pdf
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
