1. Concurenta 2. Armonizarea (interconectare si interoperabilitate) 3. Finantarea privata 4. Diversitatea lingvistica si culturala 5. Confidentialitatea datelor private 6. Cooperarea internationala 7. Promovarea societatii informationale 8. Educatie pentru societatea informationala
1. Concurenta In ultima perioada, in politica UE pentru societatea informationala se remarca o continuitate. Aceasta continuitate este oglindita si de respectarea pe parcurs a unui set de principii de baza, indiferent de prioritatile de moment ale Comisiei Europene, care este institutia UE cu cel mai important rol in dezvoltarea si implementarea politicii pentru societatea informationala. Astfel, printre principiile politicii Uniunii Europene pentru Societatea Informationala pot fi numite: 1. Concurenta 2. Armonizarea (interconectare si interoperabilitate) 3. Finantarea privata 4. Diversitatea lingvistica si culturala 5. Confidentialitatea datelor private 6. Cooperarea internationala 7. Promovarea societatii informationale 8. Educatie pentru societatea informationala P 1. Concurenta . Fortele pietii trebuie sa conduca la progresul societatii informationale! Pana la inceputul celui de al noualea deceniu al secolului trecut, sectorul telecomunicatiilor in statele membre ale CEE (Comunitatea Economica Europeana) se caracteriza printr-o traditie monopolista puternica, dublata de o politica industriala care genera inevitabil ,,campioni nationali", adica operatori de telecomunicatii (in majoritatea cazurilor companii de stat) care dominau total piata nationala si care activau in conjunctie cu operatorii de servicii postale. In anii 1980, datorita utilizarii intense a TI in telecomunicatii, in unele state membre s-a deschis calea reformarii domeniului prin doua metode economice fundamentale: privatizare si concurenta. In acest context, CEE a initiat inca din 1984 o prima faza a politicii sale in domeniul telecomunicatiilor, bazata pe cooperare intre operatori. Obiectivele 1 principale erau crearea de standarde comune care sa elimine fragmentarea indusa de reglementari nationale diferite, aplicarea unor programe pentru dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate, realizarea de proiecte de cercetare in comun, precum si adoptarea de pozitii comune in arena internationala a sectorului. O a doua faza, mult mai dificil de realizat, a fost initiata in 1987 si a culminat cu liberalizarea totala a serviciilor si retelelor de telecomunicatii incepand cu 1 ianuarie 1998. Procesul a fost accelerat de programul de realizare a Pietii Interne, care a permis construirea unui cadru legislativ comun pentru sectorul telecomunicatii. S-a trecut astfel de la simpla cooperare intre operatorii de profil la integrare europeana a sectorului telecomunicatii, integrare posibila in urma adoptarii cadrului politic general al Tratatului asupra Uniunii Europene (Mastricht) intrat in vigoare in 1993
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).