Politici Publice

În sensul comun, termenul politica se considera de obicei ca se aplica la ceva “mai mare” decât deciziile particulare, dar la ceva “mai mic” decât miscarile sociale generale. Asadar, politica, în termenii nivelului de analiza, este un concept plasat la mijloc. Un al doilea

element, si anume unul esential, este ca pentru cei mai multi autori termenul trimite la un scop de un anumit fel. (Heclo, 1972: p. 84)

În limba româna (ca de altfel în toate limbile romanice) exista însa o dificultate în

folosirea expresiei “politica publica”. Caci termenul “politica” ne trimite imediat la ceea

ce în mod obisnuim numim politica: activitatea partidelor politice si oamenilor politici, a

parlamentului, guvernului, parlamentului; ne gândim la campaniile electorale, la

declaratiile politice etc. Cum am vazut deja din textul lui Heclo, aici avem însa în vedere

altceva. În limba engleza exista doua cuvinte pentru a vorbi despre lucruri pentru care noi

avem numai unul: exista cuvântul policy; si exista cuvântul politics. Se vorbeste despre

“political science” si despre “policy science”. În româneste am avea aceeasi traducere:

stiinte politice; dar sensul celor doua expresii este foarte diferit.

În universitatile noastre exista specializarea stiinte politice. Aici expresia are

sensul de “political science”. Ca sa ne facem o idee, acestea vizeaza urmatoarele

probleme (si ne putem astepta sa întâlnim cursuri pe aceste subiecte oferite studentilor în

stiinte politice – Goodin, R.E., Klingemann, H.-D., 1996):

- Institutii politice

- Comportamentul politic

- Politica comparata

- Relatii internationale

- Teorie politica

- Politici publice si administratie

- Economie politica

- Metodologie politica

Stiintele politice în sens de “policy sciences” înseamna însa altceva: ele sunt

disciplinele care studiaza metodele utilizate în formularea si aplicarea politicilor

publice, precum si rezultatele lor. Asadar, aici termenul “politica” este traducerea lui

“policy”.

Studiul politicilor este asadar un subdomeniu al stiintelor politice. Abordarea

are însa un caracter interdisciplinar: cum vom vedea, analiza politicilor presupune

elemente si din alte domenii, precum economia, stiintele administrative, managementul,

teoria deciziei etc.

Din aceste motive, e greu de dat o definitie precisa a politicilor publice. Asa cum

arata Hogwood si Gunn (1984; 2000: cap. 2), în mod obisnuit (de pilda daca vom cauta în

paginile ziarelor) termenul “politica publica” este folosit în mai multe sensuri:

1.. Politicile ca etichete ale unor domenii de activitate. Utilizarea cel mai frecvent

întâlnita apare în contextul afirmatiilor de natura generala privind politicileeconomice, politicile sociale sau de politica extern ale unui guvern. În acest caz,

politicile descriu mai curând domeniile activitatii si implicarii guvernamentale.

2.. Politicile ca expresie a scopului general sau a starii de fapt dorite. Într-un

document al unui partid politic, sau în cel al unui guvern, termenul “politica” e folosit

pentru a indica scopul general (sau finalitatea) unei activitati guvernamentale în

general sau într-un anumit domeniu; de asemenea, el este folosit pentru a descrie

starea de fapt care va fi atinsa odata cu realizarea scopului propus. Daca studiem

Strategia nationala de dezvoltare economica a României pe termen mediu, adoptata

de catre Guvernul României în martie 2000, având consensul tuturor partidelor

politice reprezentative, vom vedea ca acesta este sensul în care este folosit termenul

“politici” acolo.

3.. Politicile ca propuneri specifice. De multe ori, termenul e folosit pentru a descrie

unele actiuni specifice pe care organizatiile politice (grupuri de interese, partide,

guvernul însusi) ar dori sa le vada realizate. Astfel de propuneri pot fi ad hoc, pot fi în

mod necesar legate de alte propuneri, sau pot constitui mijloacele pentru obtinerea

unor scopuri mai generale ale acestor organizatii. Spunem, de exemplu, ca primaria

are o politica de sustinere a scolilor, sau ca guvernul are o politica clara de sustinere a

întreprinderilor mici si mijlocii etc.

4.. Politicile ca decizii ale guvernului. De cele mai multe ori, cercetatorii se apleaca

asupra analizei unor situatii specifice: sunt celebre analize precum cea a lui Allison

(1971) a crizei cubaneze din 1962; dupa cum se vorbeste de politica guvernului în

cazul Bancorex sau F.N.I. sau Sidex etc.