In sensul comun, termenul politica se considera de obicei ca se aplica la ceva "mai mare" decat deciziile particulare, dar la ceva "mai mic" decat miscarile sociale generale. Asadar, politica, in termenii nivelului de analiza, este un concept plasat la mijloc. Un al doilea
element, si anume unul esential, este ca pentru cei mai multi autori termenul trimite la un scop de un anumit fel. (Heclo, 1972: p. 84)
In limba romana (ca de altfel in toate limbile romanice) exista insa o dificultate in
folosirea expresiei "politica publica". Caci termenul "politica" ne trimite imediat la ceea
ce in mod obisnuim numim politica: activitatea partidelor politice si oamenilor politici, a
parlamentului, guvernului, parlamentului; ne gandim la campaniile electorale, la
declaratiile politice etc. Cum am vazut deja din textul lui Heclo, aici avem insa in vedere
altceva. In limba engleza exista doua cuvinte pentru a vorbi despre lucruri pentru care noi
avem numai unul: exista cuvantul policy; si exista cuvantul politics. Se vorbeste despre
"political science" si despre "policy science". In romaneste am avea aceeasi traducere:
stiinte politice; dar sensul celor doua expresii este foarte diferit.
In universitatile noastre exista specializarea stiinte politice. Aici expresia are
sensul de "political science". Ca sa ne facem o idee, acestea vizeaza urmatoarele
probleme (si ne putem astepta sa intalnim cursuri pe aceste subiecte oferite studentilor in
stiinte politice - Goodin, R.E., Klingemann, H.-D., 1996):
- Institutii politice
- Comportamentul politic
- Politica comparata
- Relatii internationale
- Teorie politica
- Politici publice si administratie
- Economie politica
- Metodologie politica
Stiintele politice in sens de "policy sciences" inseamna insa altceva: ele sunt
disciplinele care studiaza metodele utilizate in formularea si aplicarea politicilor
publice, precum si rezultatele lor. Asadar, aici termenul "politica" este traducerea lui
"policy".
Studiul politicilor este asadar un subdomeniu al stiintelor politice. Abordarea
are insa un caracter interdisciplinar: cum vom vedea, analiza politicilor presupune
elemente si din alte domenii, precum economia, stiintele administrative, managementul,
teoria deciziei etc.
Din aceste motive, e greu de dat o definitie precisa a politicilor publice. Asa cum
arata Hogwood si Gunn (1984; 2000: cap. 2), in mod obisnuit (de pilda daca vom cauta in
paginile ziarelor) termenul "politica publica" este folosit in mai multe sensuri:
1.. Politicile ca etichete ale unor domenii de activitate. Utilizarea cel mai frecvent
intalnita apare in contextul afirmatiilor de natura generala privind politicileeconomice, politicile sociale sau de politica extern ale unui guvern. In acest caz,
politicile descriu mai curand domeniile activitatii si implicarii guvernamentale.
2.. Politicile ca expresie a scopului general sau a starii de fapt dorite. Intr-un
document al unui partid politic, sau in cel al unui guvern, termenul "politica" e folosit
pentru a indica scopul general (sau finalitatea) unei activitati guvernamentale in
general sau intr-un anumit domeniu; de asemenea, el este folosit pentru a descrie
starea de fapt care va fi atinsa odata cu realizarea scopului propus. Daca studiem
Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, adoptata
de catre Guvernul Romaniei in martie 2000, avand consensul tuturor partidelor
politice reprezentative, vom vedea ca acesta este sensul in care este folosit termenul
"politici" acolo.
3.. Politicile ca propuneri specifice. De multe ori, termenul e folosit pentru a descrie
unele actiuni specifice pe care organizatiile politice (grupuri de interese, partide,
guvernul insusi) ar dori sa le vada realizate. Astfel de propuneri pot fi ad hoc, pot fi in
mod necesar legate de alte propuneri, sau pot constitui mijloacele pentru obtinerea
unor scopuri mai generale ale acestor organizatii. Spunem, de exemplu, ca primaria
are o politica de sustinere a scolilor, sau ca guvernul are o politica clara de sustinere a
intreprinderilor mici si mijlocii etc.
4.. Politicile ca decizii ale guvernului. De cele mai multe ori, cercetatorii se apleaca
asupra analizei unor situatii specifice: sunt celebre analize precum cea a lui Allison
(1971) a crizei cubaneze din 1962; dupa cum se vorbeste de politica guvernului in
cazul Bancorex sau F.N.I. sau Sidex etc.
Fisiere in arhiva (1):
