Politica Externa a URSS intre anii 1921-1953

Extras din referat Cum descarc?

De la inceput, o data cu ,,Decretul asupra pacii", regi!mul bolsevic a revolutionat codul si regulile relatiilor inter!nationale. Dupa terminarea razboiului civil si a interventiei straine, Marile Puteri, luand act de vitalitatea noului regim, iar bolsevicii trecand pe al doilea plan ideea unei revolutii mondiale, URSS a ,,normalizat" progresiv relatiile interna!tionale si a reintegrat comunitatea natiunilor, dar cu condi!tiile sale proprii, fara a plati datoriile statului tarist si fara a renunta la rolul de centru al revolutiei mondiale.
Prin dualitatea sa, politica externa a URSS ramane fara precedent in analele diplomatiei. Pe de o parte, URSS intretinea raporturi diplomatice si comerciale ,,normale" cu alte puteri. Pe de alta parte, ea controla - din ce in ce mai viguros, prin intermediul Kominternului - activitatea par!tidelor comuniste nationale, al caror scop ultim era de a destabiliza guvernele existente, cu care URSS intretinea relatii ,,normale".
La inceputul anilor '20, aceasta dualitate trimitea la o dilema fundamentala: pe de o parte, URSS, ca stat, avea nevoie de pace si de stabilitate; pe de alta parte, orice sta!bilizare internationala diminua sansele revolutiei mondiale si impiedica URSS sa se foloseasca de ,,contradictiile interimperialiste". Aceasta dilema fundamentala - priori!tate acordata intereselor de stat ale URSS sau prioritate acordata dezvoltarii fortelor revolutionare din intreaga lume, dat fiind ca interesele unora si ale altora puteau sa nu coincida - avea implicatii directe asupra dezbaterii de politica interna din URSS: ea opunea, in anii '20, pe Stalin, teoretician al ,,constructiei socialismului intr-o singura tara", lui Trotki, teoreticianul ,,revolutiei permanente". Fiecare esec, fiecare ocazie pierduta (rascoala esuata a comunis!tilor germani din 1923, raporturile dintre comunistii chinezi si Kuomintang/Gomindan in 1926-1927) au dus la inver!sunate conflicte politice, acuzatii de aventurism sau, dim!potriva, de tradare a idealurilor internationale.
La sfarsitul anilor '20, Stalin a rezolvat dilema politicii externe sovietice prin subordonarea intereselor fiecarui partid comunist national exclusiv intereselor statului sovie!tic. La incheierea Congresului al Vl-lea (iulie - septembrie 1928), Kominternul, unde se distinsesera oameni cu idei indepartate, adesea, de cele ale lui Stalin (Radek, Sokol-nikov, Zinoviev, Buharin), a fost preluat sub control de stali-nisti, ca Manuilski, omul-cheie al Kominternului in anii '30. Personalul Comisariatului Poporului pentru Afacerile Stra!ine a fost schimbat in mare masura, prin inlocuirea lui Cicerin cu Litvinov si plecarea - sau trimiterea intr-o am!basada indepartata - a unui mare numar de diplomati apropiati de Trotki (A. loffe, L. Karahan, Krestinski, Sokol-nikov, Rakovski). Pe planul relatiilor internationale, anii 1928-1929 au fost, de asemeni, cei ai unei ,,Mari cotituri". Abandonand, de acum inainte, orice principiu in afara de cel al unui nationalism exacerbat si indreptandu-se spre fagasul unui expansionism de mare putere, intr-o Europa devenita prada a agravarii tensiunilor internationale si a militarismului fascist, diplomatia sovietica era gata, zece ani mai tarziu, pentru o noua cotitura, care va ului opinia publica: cea a pactului germano-sovietic din 23 august 1939.
Marile orientari ale politicii externe sovietice in timpul NEP-ului
1. Germania, un partener privilegiat in Europa.
Pana in 1934, principalul acord international semnat de URSS a ramas cel incheiat cu Germania, la 16 aprilie 1922, la Rapallo. Primele contacte, comerciale si milita!re, intre cele doua tari au inceput in aprilie 1921, intr-un moment cand invinsii primului razboi mondial si bolse!vicii, proscrisii natiunilor, ramaneau foarte izolati pe pian international. Normalizarea relatiilor URSS cu principa!lele puteri europene s-a lovit de problema majora a rambursarii datoriilor Imperiului rus. Conferinta interna!tionala de la Genova (10 aprilie -19 mai 1922) nu a iz!butit sa rezolve problema datoriilor ruse, comisarul po!porului pentru Afacerile Straine, Cicerin, ridicand pro!blema indemnizatiilor pentru pagubele produse de in!terventia straina in timpul razboiului civil. in acest con!text, sovieticii, care venisera la Genova in scopul de a rupe izolarea lor diplomatica, economica si comerciala, si germanii, veniti pentru a incerca sa reduca cuantu!mul reparatiilor, au semnat, in timpul conferintei, trata!tul de la Rapallo (16 aprilie 1922). Prin acest acord, cele doua parti isi anulau reciproc datoriile si resta!bileau relatiile diplomatice. intelegerea a fost comple!tata cu un protocol secret, care permitea Reichswehrului sa dispuna, in URSS, de centre de instructie si de fa!bricare a armamentului, interzise prin tratatul de la Versailles. Colaborarea dintre militaristii germani si so!vietici va dura pana in 1933.In ciuda inceputului promitator, relatiile sovieto-germane au cunoscut mai multe faze de tensiune in anii '20, pe de o parte din cauza legaturilor privilegiate dintre
2. Relatii dificile cu Marea Britanie si Franta.
Luand act de stabilitatea statului sovietic, dupa moartea inte!meietorului sau (ianuarie 1924), numeroase state euro!pene - mai ales guvernul laburist britanic al lui R. Mac Donald si guvernul francez condus de E. Herriot - au recunoscut, in cursul anului 1924, de jure URSS. Ame!liorarea relatiilor anglo-sovietice a fost insa de scurta durata. Reveniti la putere in urma unei campanii elec!torale axate pe ,,pericolul rosu", conservatorii britanici au refuzat sa ratifice acordul comercial anglo-sovietic semnat, la 8 august 1924, de laburisti. intrucat sindi!catele sovietice au transmis o importanta suma de bani grevistilor englezi, in timpul grevei generale din 1926, guvernul britanic i-a acuzat pe sovietici de amestec. in afacerile interne ale Regatului Unit, a anulat toate acor!durile de comert si a rupt relatiile diplomatice cu URSS (mai 1927). Acestea nu au fost reluate decat in ocom-brie 1929.
In raporturile cu Franta, cele doua principale subiecte de frictiune au fost problema datoriilor fostului Imperiu rus, pe care guvernul sovietic refuza sa le onoreze, si politica franceza in Europa de Est (aliantele incheiate intre Franta, Polonia si Romania erau considerate de URSS ca fiind impotriva intereselor sale). Cu toate aceste tensiuni, diplomatia sovietica a conti!nuat sa joace cartea integrarii URSS in comunitatea internationala. Desi URSS nu era membra a Societatii Natiunilor, ea participa, din 1926, la comisia pregatitoa!re a Comisiei de Dezarmare. in august 1928, ea a ac!ceptat sa se asocieze pactului Briand-Kellog de ,,renun!tare generala la razboi".


Fisiere in arhiva (1):

  • Politica Externa a URSS intre anii 1921-1953.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești.
După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare.
Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.
* Prețul este fără TVA.


Hopa sus!