Politica de preaderare a României

INTRODUCERE

Lucrarea isi propune sa explice etapele aderarii si pre-aderarii Romaniei, ca tara fost-comunista, in organizatia internationala a statelor de elita europene, relatiile Romaniei cu tarile occidentale in contextul economic si geopolitic, politica regionala a Romaniei cu scopul de atingerii parametrilor si cerintelor acquisului comunitar, planul de extindere europeana care culmineaza in 2007, prin aderarea Romaniei si Bulgariei, cu forma actuala de 27 de state membre.

Toate informatiile si argumentele prezente in lucrare se bazeaza pe un puternic fundament de studii de specialitate, interviuri, discursuri si statistici a caror veridicitate nu poate fi contestata, iar sursele se pot verifica.

Totodata proiectul doreste sa detalieze intr-un mod cat mai concis si concret procesul de integrare, din punct de vedere politic, economic si social, al Romaniei, in contextul in care Uniunea Europeana hotaraste asigurarea unui program de perspectiva, prin cooptarea tarilor din Europa Centrala si de Est si indepartarea oricarei posibilitati ca una din aceste tari sa ajunga din nou sub influenta Rusiei.

In sustinerea acestei afirmatii este relevanta si declaratia primului ministru al Marii Britanii, John Major: ,,Prin aderarea la Comunitate, putem consolida democratia si prosperitatea in tot continentul nostru. Fara aceasta, riscam tulburari printre vecinii nostri din Europa Centrala si de Est si putem pune in pericol prosperitatea si stabilitatea noastra pe termen lung" . La fel de categoric a fost si ministrul de externe italian, Beniamino Andreatta, in toamna anului 1993, care a propus ca extinderea sa aiba loc cat mai curand posibil, dar ca, in acelasi timp, sa fie creat un nucleu dur federal, pentru a continua integrarea statelor asociate atunci cand sunt gata sau sunt capabile, precum si pentru a contracara eventuala incetinire a integrarii .

STRATEGIA DE PREADERARE

Incepand cu primavara anului 1994, Comisia a compilat o strategie de pre -aderare, pentru a-i ajuta pe asociati sa satisfaca criteriile de la Copenhaga si pentru a implementa deciziile asupra relatiilor dintre EU si asociati. Documentele Comisiei au fost date publicitatii in iunie 1994 . Strategia de pre-aderare este unica; nici un alt candidat la calitatea de membru nu a avut calea asa de clar indicata.

Strategia este bazata pe initiative din cinci arii: intarirea relatiei structurate; crearea cadrului legal pentru integrare(aproximarea legilor); largirea oportunitatilor comerciale; promovarea cooperarii in zone precum energia, transportul si protectia mediului; asistenta pentru integrare si reforma (cu imprumuturi PHARE si CE).

Pe 28 noiembrie 1994, Consilul Afacerilor Generale a aprobat un raport asupra strategiei de pre-aderare, bazat pe propunerile Comisiei . Intrunirea de la Essen a Consiliului Europei l-a sprijinit si a declarat ca, prin pregatirea asociatilor pentru aderare, UE va ajuta la asigurarea ,,pacii si stabilitatii durabile a continentului european si a regiunilor invecinate" . Aceasta inseamna ca, indiferent de dificultatile intelese ale extinderii, UE era pregatita sa faca pasi semnificativi pentru a implementa decizia de la Copenhaga. Strategia de pre-aderare este un important punct de cotitura; de atunci, relatiile dintre UE si Europa de Est vor fi concentrate asupra pregatirii pentru extindere. Tot la intalnirea de la Essen s-a cazut de acord sa se alinieze programele pentru liberalizarea comertului din acordurile Europa cu Romania si Bulgaria cu programele celorlalti asociati, deoarece intrunirea de la Copenhaga acceptase posibilitatea calitatii de membru pentru toti asociatii.