Politica Agricola

Extras din referat Cum descarc?

Piata Comuna a produselor agroalimentare. 
Evolutia pietei agricole comune.
In cadrul tratatului de la Roma prin care sase tari au format Comunitatea Economica Europeana intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958 un loc special a fost delimitat agriculturii in Piata Comuna in cadrul careia restrictiile cantitative si taxele vamale percepute asupra comertului dintre statele membre urmau sa fie inlaturate si sa se stabileasca tarife externe comune. Aceasta a fost o prima mare realizare in domeniul agriculturii intrucat incercarile de a include agricultura in cadrul uniunilor vamale anterioare intre Belgia si Luxemburg, si mai tarziu intre cele doua si Olanda au avut un succes mic. De asemenea Marea Britanie a refuzat in mod constant includerea agriculturii in cadrul oricarui acord comun, si acesta a fost un motiv important pentru care Marea Britanie s-a retras de la negocierile ce aveau drept scop formarea CEE. In schimb pentru Franta, includerea agriculturii a reprezentat un fapt esential pentru a-si asigura o piata largita pentru exporturile sale agricole iar Germania spera ca dupa aceste negocieri sa isi dezvolte productia industriala. Agricultura insa a reprezentat si mai reprezinta un subiect complicat sub aspectul integrarii. Politicile agrare ale statelor semnatare implicate aveau diferente majore in ceea ce priveste metodele folosite si gradul de sprijinire acordat agriculturii. Tratatul de la Roma a prevazut elaborarea unei politici agrare comunitare, articolul 39 a stabilit scopurile acesteia, stabilind un echilibru intre interesele producatorilor si ale consumatorilor, articolul 40 a prevazut organizarea comuna a pietelor fara insa a avea detalii clare, articolul 43 a stabilit procedurile prin care regulamentele, directivele si deciziile privind politicile agricole comune urmau sa fie adoptate de catre Consiliul de Ministri, pe baza propunerilor comisiei si dupa consultarea Parlamentului European.
Anexa II a tratatului cuprindea lista produselor agricole reglementate de PAC , acestea incluzand produsele "primului stadiu " de prelucrare (de exemplu produsele de morarit si produsele lactate) dar nu si pe cel rezultate din "al doilea stadiu" de prelucrare. Dupa negocieri intense Consiliul de Ministri a decis in cele din urma in ianuarie 1962 procedeele de baza ale organizarii Pietei Comune pentru cereale si se refereau la preturile tinta, preturile de interventie, preturile prag la frontiera comuna, subventiile la export. Regimul cerealelor a reprezentat un exemplu si pentru trei produse pe baza de cereale (carnea de porc, carnea de pasare si ouale) iar in urmatorii ani au fost elaborate si alte reglementari ale organizarii Politici Comune. In cele mai multe cazuri ele cuprindeau elemente mai importante ale modelului de baza cu anumite diferente
in functie de natura produsului si de piata astfel incat ele sa asigure veniturile producatorilor in special prin protectia sa la frontiera si prin sprijinirea pretului. Pentru seminte oleaginoase, ulei de masline, subventiile au fost acordate prin plati directe, mentinandu-se astfel preturile scazute pe piata interna.
Astfel, pana la sfarsitul anilor 60 Comunitatea Europeana a adoptat pentru majoritatea produselor un sistem de protectie si sprijin ce a izolat efectiv piata interna, costul sprijinului fiind suportat de catre consumatori prin intermediul preturilor situate deasupra nivelului pietei mondiale. O exceptie importanta a fost intreaga gama a produselor pentru hrana animalelor, in special nutreturile bazate pe soia si alte nutreturi proteice si a substituentilor cerealieri (manioc si nutreturi din gluten de porumb un produs intermediar obtinut din prelucrarea porumbului pentru obtinerea inlocuitorului de zahar - isoglucoza). Aceste produse erau supuse unor taxe vamale egale cu zero sau foarte scazute care in cele mai multe cazuri erau limitate de reglementarile GATT. Aceasta a permis ca aceste nutreturi importate sa inlocuiasca nutreturile cerealiere si alte nutreturi cultivate in C.E., in Runda Uruguai, Comunitatea Europeana incercand fara succes sa introduca masuri
protectioniste. Acordul din 1962 a cuprins de asemenea, si prevederi financiare. Consiliul a
instituit European Agricultural Guidance and Guarantee Fund (Fondul de Indrumare si Garantii Pentru Agricultura Europeana) cunoscut sub denumirea prescurtata de FEOGA, pentru a finanta rambursarile de export, interventia pe piata si masurile organizatorice. Mijloacele prin care FEOGA urma sa fie finantata din bugetul general al Comunitatii au fost stabilite de abia in anul 1969.
Din acest punct de vedere cele trei principii evocate in mod constant in discutiile ulterioare, unitatea pietei, preferinta comunitara si solidaritatea financiara au fost incluse in aceste prime reglementari, desi nu au fost mentionate in mod explicit in acesti termeni. Cu toate eforturile facute nu era inca stabilit gradul de sprijin si protectie, marile diferente de preturi intre cei sase au facut ca aceasta sa devina o problema de nerezolvat in acel moment. In Germania guvernul acestei tari a fost supus unor presiuni puternice din partea fermierilor pentru a refuza orice reducere drastica a preturilor produselor agricole. De abia spre sfarsitul anului 1964 s-a ajuns la un acord, prin intermediul caruia, incepand cu anul 1967, urmau sa fie introduse Preturi Comunitare. Nivelul acestora urma sa fie peste nivelul mediei celor sase, si mult peste preturile mondiale.
Dupa ce preturile comunitare au fost fixate ele au fost actualizate anual de catre consiliul de ministri. Perioada inflationista care a inceput odata cu criza petrolului din 1973 a reprezentat impulsul pentru o serie de cresteri substantiale ale pretului. In ultima parte a anilor 1970 a fost adoptata o politica mai prudenta dar un nou val de cresteri ale preturilor a inceput la inceputul anilor 1980. La inceputul deceniului 9 problema supraproductiei devine tot mai acuta fiind necesara luarea unor masuri restrictive. In aceasta perioada productia agricola continua sa creasca datorita cresterii productivitatii si datorita incurajarii sale prin cresteri ale preturilor. Datorita acestor incurajari ale cresterii preturilor nivelul cheltuielilor pentru agricultura au devenit o
problema deosebita pentru bugetul Comunitatii. Faptul ca politicilor agricole comune ar trebui sa le revina pentru inceput cea mai mare parte a bugetului comunitar nu este surprinzator atat timp cat nu au fost adoptate alte politici comunitare. Chiar si ulterior unele politici comunitare nu au necesitat cheltuieli majore din bugetul acesteia. Tot mai frecvent au crescut cererile de cheltuieli pentru dezvoltarea regionala si perfectionarea
organizarii, in special in regiunile sudice ale Comunitatii.
Tarile din Piata Comuna au ajuns la nivelul ridicat de competitivitate din prezent prin masuri active de reglare a preturilor agricole, elaborate si promovate cu sprijinul statului si al organismelor publice, in decursul unei lungi perioade de timp. Timp indelungat tarile Pietei Comune au ajustat continuu oferta de produse agricole la cerere, prin practicarea interventiei statului pe pietele nationale agricole si a organismelor internationale pe piata agricola mondiala. 
Organizatiile Pietei Comune. In cadrul tarilor lumii relatiile comerciale sunt reglementate de
catre Organizatia Mondiala a Comertului. In cadrul Uniunii Europene politica produselor agroalimentare este facuta de Consiliul de Ministri al Uniunii Europene in cadrul caruia activeaza comitete si grupuri de lucru precum si Comitetul Special pentru Agricultura. Pentru a realiza politicile agricole comunitare si pentru a organiza piata produselor agroalimentare Consiliul de Ministri al U.E. formeaza diferite organizatii cu destinatie generala. Din acest punct de vedere s-a decis in cadrul acordului de la Bruxelles din anul 1962 crearea Fondului European de Orientare si Garantii Agricole (FEOGA). Fondul are doua sectiuni distincte:
1. Sectiunea "orientare" destinata ajustarii structurilor agricole si modernizarii agriculturii. Principala sa orientare este de a acorda sprijin regiunilor mai putin favorizate iar incepand cu 01.01.2000 finanteaza marea parte a programelor de dezvoltare rurala cum ar fi pensionarea prematura, impadurirea terenurilor agricole, programul pentru agricultura si mediul inconjurator.
2. Sectiunea garantii ce reprezinta peste 90% din FEOGA si este destinata sprijinului direct producatorilor (74%) si rambursarii pentru export.
In cadrul comisiei speciale pentru agricultura au fost formate comitete in care: a) Fermierii sunt reprezentati de catre "Comite des Organisations des Producteurs Agricoles" care grupeaza organizatiile nationale ale fermierilor.; b) Industria alimentara este reprezentata de "Confederation of the Food and Drink Industries" c) Consumatorii sunt reprezentati de catre "Bureau European des Unions des Consommateurs", organism care grupeaza diferite organizatii voluntare de consumatori.


Fisiere in arhiva (1):

  • Politica Agricola.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!