Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

Organizaţia Naţiunilor Unite Pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

UNESCO

I.Istoric

UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation) este una dintre agenţiile specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, înfiinţată în noiembrie 1946, după ratificarea Convenţiei pentru crearea acestei organizaţii de către 20 din cele 44 de state care au luat parte la Conferinţa de la Londra din 1945, dedicată elaborării Constituţiei UNESCO. În preambulul Convenţiei se precizează că UNESCO a fost creată plecând de la ideea că divergenţele dintre popoare provoacă suspiciuni şi neîncredere, iar acestea pot conduce la război, care poate fi prevenit printr-o largă răspândire a educaţiei şi culturii în lume, în spiritul dreptăţii, al libertăţii şi al păcii.

Încercări de cooperare internaţională în domeniul cultural şi educativ, în scopul unei mai bune înţelegeri între naţiuni au existat încă dinaintea izbucnirii primului război mondial. Prima tentativă în acest sens aparţine Belgiei, care, în 1913, a luat iniţiativa convocării unei conferinţe interguvernamentale asupra educaţiei şi a pregătit un proiect de statut al unei viitoare „Organizaţii Internaţionale a Educaţiei” , însă izbucnirea primului război mondial a împiedicat ţinerea reuniunii. În consecinţă, în anul 1921, în cadrul Societăţii Naţiunilor (precursoarea ONU), s-a creat ca organism consultativ al acesteia, Comisia de Cooperare Intelectuală, ale cărei lucrări au fost sprijinite de Institutul Internaţional de Cooperare Intelectuală, înfiinţat de guvernul francez şi având sediul la Paris. Acest institut a funcţionat sub egida Societăţii Naţiunilor până la cel de-al doilea război mondial.

După înfiinţarea ONU (24 octombrie 1945), naţiunile fondatoare au considerat că o pace durabilă nu se poate baza numai pe acorduri economice şi politice între guverne ci trebuie să includă sprijinul „unanim, trainic şi sincer al popoarelor lumii” . Pacea trebuia, prin urmare, întemeiată „pe baza solidarităţii intelectuale şi morale a omenirii”

În timpul celui de-al doilea război mondial, şefii guvernelor din ţările europene care se confruntau cu Germania nazistă şi cu aliaţii săi s-au întâlnit în Marea Britanie la Conferinţa pentru Educaţie a Ministerelor Aliate (Conference of Allied Ministers of Education - CAME). Războiul s-a terminat şi acele ţări, odată cu restabilirea păcii, au cautat metode şi mijloace de reconstrucţie a sistemelor economice, convenind că o importanţă majoră în acest sens o are şi educaţia. Astfel s-a decis că sistemul mondial de educaţie trebuie supus unei analize severe pentru a găsi metodele necesare care să ducă la implementarea şi dezvoltarea sa în toate statele lumii. Destul de repede proiectul a prins momentul de a se manifesta şi curând a căpătat vocaţie universală. Noi guverne, inclusiv al SUA, au decis să li se alăture .

La propunerea CAME, s-a convocat la Londra o Conferinţă a Naţiunilor Unite pentru constituirea unei organizaţii culturale şi educaţionale (educational and cultural organisation – ECO) între 1-16 noiembrie 1945. Războiul tocmai se terminase când a fost deschisă conferinţa. Aceasta a adus împreună reprezentanţii a 44 de ţări. Îndrumaţi de Franţa şi Marea Britanie, două ţări greu încercate de război, delegaţii au decis să creeze o organizaţie care să promoveze o cultură a păcii autentică. În ochii lor, această nouă organizaţie trebuia să restabilească solidaritatea morală şi intelectuală a omenirii şi, astfel, să fie prevenită izbucnirea unui alt război mondial.

La sfârşitul acestei conferinţe, 37 de ţări din cele 44 au fondat UNESCO. Constituţia UNESCO, semnată în data de 16 noiembrie 1945, a intrat în vigoare la 4 noiembrie 1946, după ratificarea ei de către 20 de ţări: Australia, Brazilia, Canada, China, Cehoslovacia, Danemarca, Republica Dominicană, Egipt, Franţa, Grecia, India, Liban, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii .

Prima Conferinţă Generală a UNESCO a fost ţinută la Paris în perioada 19 noiembrie – 10 decembrie 1946, cu participarea reprezentanţilor a 30 de guverne, cu drept de vot. Făcând parte din familia ONU, noua organizaţie îi împărtăşeşte idealurile şi ţelurile: apărarea păcii şi securităţii, a dreptăţii şi drepturilor omului, promovarea progresului economic şi social şi al unui standard de viaţă mai ridicat. Menţine cooperarea cu celelalte Programe, Fonduri şi Agenţii specializate ONU prin diverse mijloace, aşa cum este menţionat în artiolul XI al Constituţiei:

“UNESCO may cooperate with other specialized intergovernmental organizations and agencies whose interests and activities are related to its purposes.”

Pentru a întări această cooperare, UNESCO a semnat acorduri cu 16 organisme/agenţii ale ONU şi a făcut şi face tot posibilul pentru a menţine şi a consolida colaborările cu celelalte Programe, Fonduri şi Agenţii specializate ONU prin activităţi susţinute la nivel naţional, regional şi global.