Neutralitatea statelor

1.Notiunea si formele neutralitatii

Notiunea este veche in practica internationala, ea aprand si evoluand in legatura cu razboiul,desi treptat,continutul ei s-a schimbat,astazi fiind folosita in mai multe acceptiuni.

Intr-o prima etapa,a desemnat pozitia unui stat care nu lua parte la razboi.Ulterior s-a dezvoltat conceptia neutralitatii permanente,atat in timp de pace cat si in timp de razboi,indiferent intre ce state s-ar declansa.Dupa atitudinea fata de beligeranti,neutralitatea poate fi impartiala sau diferentiata.

O forma a neutralitatii care s-a dezvoltat in zilele noatre a fost cea a neutralitatii pozitive,respectiv a neutralitatii pozitive,respectiv a neutrlitatii in timp de pace.In perioada actuala a constituit o contributie la preintampinarea razboiului ,la mentinerea pacii.

Prima reglementare care cuprindea reguli privind drepturile statelor neutre in comertul maritim,a fost “Consolato del Mare”,culegere de reguli de la Barcelona(in jurul anului 1494).Hugo Grotius a sustinut teza neutralitatii diferentiate,in sensul ca statul neutru nu trebuia sa sprijine un stat care ducea un razboi nedrept.

Ulterior,concptia in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea nu mai face distinctie intre razboaiele juste si nejuste.Obligatia de impartialitate a neutrilor a fost consacrata in conventiile de la Haga din 1907 privind regulile ducerii razboiului.

2.Formele neutralitatii

A)Neutralitatea permanenta—este situatia in care se afla unele state ce si-au asumat obligatia permanenta de a nu partipa la aliante militare,de a nu permite baze militare pe teritoriul lor sau de a permite folosirea acestuia in scopuri militare.Deci un stat cu un asemenea este definitive si totalmente in afra circuitului militaro-politic.Au un asemnea statut Elvetia si Austria.

B)Neutralitatea eventuala—reprezinta atitudinea de neutralitate a unui stat sau a unor state fata de un anumit razboi.Un exemplu in acest sens constituie atitudinea Japoniei si Turciei fata de conflictul din Israel si Statele Arabe din 1967

C)Neutralitatea impartiala—atitudinea de neutralitate a unui stat sau a unor state fata de toti participantii la un conflict.A fost reglementata prin conventiile de la Haga(din anul 1899 si 1907).Conform prevederilor acestei conventii,statul neutru are,in timp de razboi,obligatia sa adopte o pozitie egala fata de beligeranti,nefavorizand pe niciunul dintre ei.

Dupa consacrarea principiului nefolosirii fortei sau amenintarii cu forta in relatiile internationale (principiul neagresiunii) si a incetarii drepturilor statelor de a porni razboi,considerat drept fundamental al lor,conceptual asupra neutralitatii s-a schimbat.In perioada de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial,a aparut si se dezvolta conceptual neutralitatii differentiate.

D)Neutralitatea diferentiata—se intelege nu numai neparticiparea unui stat la conflictul armat(razboi),dar si indatorirea acestui stat de a acorda ajutor nemilitar statului victima a agresiunii si de a nu sprijini statul aggressor.Aceasta conceptie asupra neutralitatii se bazeaza nu numai pe principiul neagresiunii,ci sip e calificarea razboiul de agresiune drept cea mai grava crima impotriva omenirii.De aceea se impune a se face deosebirea intre agresor si victima agresiunii.Ei nu sunt egali din punct de vedere al statutului lor juridic si nu se mai poate admite o pozitie impartiala fata de ei.Nu este admisa o atitudine de neutralitate fata de statul care savarseste o crima internationala.

E)Neutralitatea pozitiva (sau active sau neangajare sau nealiniere)—acceptiune noua a notiunii de neutralitate,concretizata astazi intr-o ampla atitudine declarata a unui mare numar de state,de neangajare militara.

Statele nealiniate (si mai ales actiunea lor,denumita miscare de nealiniere) au inceput sa apara dupa Conferinta tarilor afro-asiatice de la Bandung(1955).Pornind de la idea de neutralitate si neutralism,nealinierea se defineste printr-o pozitie de nealiniere la aliante si blocuri militare si printr-o politica de independenta.

Conferinta de la Cairo(1961) si prima conferinta asefilor de state sau de guverne a tarilor nealiniate (Belgrad) au stability o serie de criterii ale nealinierii,intre care:promovarea unei politici independente,acordarea de sprijin miscarilor de eliberare nationala,neparticiparea la aliante politico-militare,neparticiparea la aliante bilaterale cu marile puteri,respingere instalarii de baze straine pe teritoriul national.Ulterior la conferintele de la Cairo(1964),Lusaka(1970)Alger(1973),Colombo(1976),Havana(1979) etc,obiectivele si principiile miscarii de nealiniere au fost dezvoltate,fara a se ajunge sa fie elaborate sub forma unui statut de drept international.Din cauza conflictelor armate si restructurarii Iugoslaviei,care a jucat un rol principal in cadrul miscarii de nealiniere,aceasta se afla in present intr-o situatie de criza.