I. Teoria neofunctionalista 3 II. Implicatii neofunctionaliste in Tratatul de la Lisabona 7 III. Concluzii 10 IV. Bibliografie: 11
I. Teoria neofunctionalista Integrarea europeana are la baza o vasta dezbatere asupra teoriilor integrationiste aplicate in plan real. Una dintre importantele dezbateri la nivel teoretic este cea intre neofunctionalism si interguvernamentalism. Tratatul de la Lisabona este cel mai recent exemplu de implementare a gandirii teoretice in plan real, iar pentru a putea identifica trasaturile acestui curent de gandire este necesara o prezentare a principiilor acestuia. Neofunctionalismul este considerat in literatura de specialitate ca fiind prima teorie clasica privind integrarea europeana. Aceasta s-a dezvoltat in anii 1950, iar parintele curentului poate fi considerat Ernst Hass care prin lucrarea ,,The Uniting of Europe" a pus bazele teoriei neofunctionale. Teoria neofunctionala este construita in jurul unei intrebari: in ce mod statele renunta la o parte de suveranitate si dezvolta noi relatii cu vecinii in mod voluntar pentru a dobandi noi modalitati de solutionare a conflictelor Principiul de baza al acestei teorii este transferul de loialitate si loialitatea multipla. Astfel, aceasta teorie se refera la comunitatea politica ca fiind loialitatea grupurilor si indivizilor fata de suma institutiilor politice europene. Deci, un transfer de loialitate nu necesita o negare a autoritatii statului national. Profesorul Ernst Haas a construit aceasta teorie bazandu-se pe ideea ca comportamentul uman este unul rational si are o natura cooperativa. Astfel, neofunctionalistii au centrat aceasta teorie pe nevoi si nu pe stat. Privind statul intr-un mod tehnic, neofunctionalistii atrag atentia asupra dezvoltarii de politici de natura sa creasca bunastarea publica, iar politicile sunt rezultatul muncii elitelor. Pe scurt, neofunctionalistii sustin ca inainte de a avea loc integrarea trebuie sa se parcurga etape preliminare ca: transformarea atitudinii publice spre cooperare, manifestarea dorintei elitelor de a promova integrarea si un transfer de putere reala catre noi autoritati supranationale Rolul elitelor detine o parte mare a teoriei neofunctionale. Procesul de integrare este promovat de elite si anume de catre liderii grupurilor de interese. Neofunctionalistii sustin rolul elitelor deoarece persoanele care sunt implicate in mod constant in procesele de integrare dezvolta anumite loialitati europene care duc la sustinerea procesului de integrare. In plus, procesul de integrare in sine duce la aparitia de grupuri elitiste care isi manifesta loialitatea fata de institutiile supranationale si care isi insusesc valorile europene mult mai usor decat reprezentantii guvernamentali. Un alt principiul al teoriei se refera la faptul ca progresul din domeniul tehnic si economic trebuie sa duca la o cooperare politica mai stransa, de aici provenind si accentul pus in neofunctionalism pe cunoasterea consensuala (consensual knowledge) la nivelul elitelor politice, care ar avea rolul de a facilita cooperarea interstatala. Astfel se propune depasirea statului-natiune si luarea deciziilor la un nivel supranational. Ca si teoria functionalista, pilonul central al neofunctionalistilor este conceptul de spill-over. Spill-overul a fost definit ca fiind ,,o situatie in care o actiune data, legata de un obiectiv specific, creeaza o situatie in care obiectivul original poate fi asigurat doar urmand actiuni ulterioare, suplimentare, care la randul lor creeaza conditii ulterioare si o nevoie pentru un camp mai mare de actiune, si asa mai departe" In prezent exista trei forme de spill-over : politic, functional si cultivat. Spill-over-ul politic se refera la presiunile politice pentru adancirea integrarii in momentul in care grupurile de interese isi manifesta presiunea la nivel supranational ca urmare a integrarii cu succes a unui sector al economiei. Neofunctionalistii sustin ideea ca grupurile de interes devin aparatorii procesului de integrare datorita faptului ca efectele pozitive ale integrarii unui anumit sector economic atrag atentia asupra oportunitatilor din alte sectoare. Astfel, grupurile de interese trebuie sa aiba un lobby puternic pe langa guverne pentru a le impiedica o retragere in fata adancirii procesului de integrare.
Gusilov, Gina - Neofunctionalismul European, SferaPoliticii, Nr. 116-117 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116-117/art9-gusilov.html Ivan, Adrian -Guvernanta si teorii ale integrarii in Uniunea Europeana, suport de curs, Universitatea ,,Al. Ioan Cuza" , Iasi Kohler-Koch, Beate, Rainer, Eising - The evolution and transformation of European governance , Routledge, New York, 1998 McCormick, John - Sa intelegem Uniunea Europeana - o introducere concisa, Editura Codecs, Bucuresti, 2006 Puscas, Vasile; Salagean, Marcela - Romania si Uniunea Europeana post - Tratatul de la Lisabona, editura Eikon, 2010 Silasi, Grigore, Teoria integrarii, Editia a II-a, Editura Universitatii de Vest, 2006 Wallace Helen, Wallace William si Pollack Mark - Elaborarea politicilor in Uniunea Europeana, Institutul European din Romania, Bucuresti, 2005
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).