Negociere și conflict - Republica Moldova-România - studii de securitate

În puzzle-ul global al lumii contemporane, Republica Moldova începe sa iasă din

anonimat chiar daca în marele joc adevărata miză este ancorarea Ucraine Occidentuluii.

Dar până acolo, Republica Moldova ramâne o importantă piesă a cărei destin se joacă.

Animată de atenţia fără precedent şi minată de discordia dintre legăturile spirituale cu

vestul şi legăturile economice cu estul ţara se focalizează în direcţia europenizării.

Această europenizare însă nu poate fi gândită independent de ţara noastră. Eseul de faţă

işi propune să analizeze raporturile de securitate dintre aceste doua ţări depăşind

constrangerile abordarii realiste.

Sfârşitul Războiului Rece a reprezentat şi sfârşitul gândirii relaţiilor internaţionale

în termenii stricţi ai conflictului armat, gândire devenita insuficientă pentru explicarea

atitudinii statelor unul faţă de celalalt. Reconceptualizarea studiilor de securitate a

zdruncinat supremaţia statului-naţiune ca singur obiect de referinţă al securităţii,

teoretizată de Morgenthau.

Abordarea realistă a nivelului sistemic şi statal nu mai sunt suficiente în contextul

internaţional actual. Nivelul de analiză a securităţii a coborât sub cel al statului, sau a

unei instituţii sociale ajungând până la individ. Globalizarea şi permeabilitatea

frontierelor pe care a generat-o ridică probleme până nu de mult interne (criminalitate,

imigratie, demografie, terorism) la rangul de priorităţi ale agendei de securitate. Aceste

ameninţări non-tradiţionale nu mai afectează un singur stat. Dinamica redefinirii teoretice

a ariei de studiu discutate poate fi demonstrată şi prin introducerea unor terminologii noi

adecvate contextului actual cum ar fi dihotomia securizare-desecurizare sau acţiunea de a

introduce o temă nouă în discursul despre securitate sau din contră de a abandona un

subiect în favoarea altuia.

Identificând cinci sectoare principale ale securităţii naţionale, militar, politic,

economic, societal şi ecologic, Barry Buzan propune o reconsiderare a universului

discursului pentru ideea de securitate naţională:

„Acolo unde aproape că nu exista o idee de stat, iar instituţiile guvernamentale constituie

ele însele principala ameninţare la adresa multor indivzi, securitatea naţională aproape ca

incetează sa mai aiba un conţinut şi trebuie să consideram indivizii şi unităţile substatale

drept referinţe cu un sens real.”

Pentru a oferi şi un suport afirmaţiilor enunţate mai sus vom analiza relaţiile de

securitate dintre România şi Republica Moldova ca o critică adresată modelului realist de

analiză.

Înainte de a începe însa trebuie delimitată această analiză în spaţiu şi timp:ne vom

limita la perioada cuprinsă între începutul anilor 90 şi prezent, în contextul internaţional

al imaginii Republicii Moldova de pion în jocul dintre Uniunea Europeana şi Rusia şi

totodată de stat problemă şi nu stat partener.

În ceea ce priveşte ipoteza analizei ce urmeaza a fi întreprinse, e necesar să

discutam contextul relaţiei româno-basarabene şi interesul fiecărei părţi.

Vom începe aşadar cu imaginea istorica a Podului de Flori ce a marcat prima

deschidere de dupa al doilea război mondial a frontierei româno-sovietice şi pe care

entuziasmul vremii a catalogat-o drept expresie a puternicelor legături sentimentale ce

legau cele două state. Această metaforă a istoriei comune anticipează cursul relaţiei

dintre aceste doua state. Romania a fost primul stat care a recunoscut independenţa

Republicii Moldova.