NATO în relație cu alți parteneri internaționali

Extras din referat Cum descarc?

Odata cu trecerea in secolul XXI, NATO si ONU au devenit parteneri in initiativa de construire a securitatii la nivel global. Potentialul acestei relatii este imens, scopul ambelor constand in a promova pacea si securitatea, a incuraja relatiile de prietenie intre state, prin cooperare, si, nu in ultimul rand, a actiona, atunci cand este necesar, ca raspuns la provocarile aduse la adresa pacii si securitatii mondiale.
De la sfarsitul Razboiului Rece au existat schimbari majore ce au facut posibila o cooperare NATO - ONU din ce in ce mai stransa. Cooperarea din Bosnia, Kosovo a avut rezultate remarcabile. Probabil ca, in viitor, va fi continuata in Afghanistan si Irak. Insa, transformarile mediului de securitate international sunt de cativa ani caracterizate de o dinamica ce a facut ca unele aspecte ale relatiei sa se modifice. Daca pana de curand colaborarea NATO - ONU se desfasura cunoscandu-se faptul ca ONU este o organizatie internationala, iar NATO una mai degraba regionala, in ultimii ani, datorita transformarilor petrecute in interiorul Aliantei, NATO tinde sa capete un caracter global, ceea ce face ca relatia cu ONU sa fie privita intr-o noua perspectiva. Prin afirmarea implicarii sale in lupta impotriva terorismului oriunde va fi necesar, NATO a devenit o organizatie globala. Dar Carta ONU ofera organizatiei mondiale competente in acest domeniu, stabileste cadrul si mecanismele de adoptare a deciziei, care nu intotdeauna sunt cele dorite de NATO, unde ritmul de adoptare a deciziei este mai rapid.
Raporturile NATO - UE
Declaratia comuna asupra Apararii Europene (1998, St. Malo, Franta) afirma ca: ,,Uniunea trebuie sa aiba capacitatea de a actiona autonom, sustinuta de o credibila forta militara, mijloacele de decizie in privinta acestora si pregatirea sa o faca, pentru a fi gata sa raspunda crizelor internationale" . Termenul ,,autonom" s-a dovedit a fi un element caracterizat intrucatva de obscuritate in ceea ce privea rolul UE in raport cu NATO, permitand astfel sa poata fi interpretat ca diviziune, la nivel politic/diplomatic, intre statele europene si cele atlantice. Al 3-lea paragraf al aceleiasi declaratii afirma, insa, ca rolul UE este de a actiona acolo unde alianta (NATO) nu este angajata ca un intreg.
Una din provocarile majore de actualitate este gestionarea relatiilor NATO-UE. Bazele cooperarii NATO-UE sunt acordurile incheiate intre cele doua organizatii in 2002 si 2003, avand ca obiect accesul UE la planificarea operationala NATO, adaptarea sistemului de planificare a apararii, astfel incat sa includa forte disponibile pentru operatii UE (este deja un fapt cunoscut ca se doreste cresterea rolului UE in derularea initiativelor de gestionare a conflictului, cu luarea in calcul a dispunerii in teatrul de operatii a unor trupe sub comanda UE).
In ceea ce priveste coordonarea rolului celor doua organizatii in gestionarea conflictului, la summit-ul de la Copenhaga, a fost semnat acordul conform caruia UE poate folosi mijloace NATO, avand acces la informatii si coordonarea planificarii operatiilor din partea NATO. 
Exista, insa, si probleme ce raman a fi rezolvate in viitorul cat mai apropiat, cum ar fi: nevoia de a stabili un set de norme in ceea ce priveste situatiile in care se poate trece la actiune, buna cooperare UE-NATO depinzand si de necesitatea de a se evita situatii duplicat (avem in vedere aici faptul ca UE isi mareste aria de actiune, devenind mult mai implicata international).
Tendinta in relatiile NATO-UE va fi, si in viitor, de buna cooperare, in ciuda dezacordurilor, de altfel normale intr-o civilizatie democratica, dezacorduri ce rezida mai degraba in diferenta abordarilor si modalitatile de raspuns la diferite situatii, si nu in aceea a valorilor, care sunt comune.
Cooperarea NATO cu UE are toate premisele de se dezvolta, celor doua organizatii fiindu-le comune nu numai valorile dupa care se ghideaza in actiune, ci si interesele de securitate globala si economice. Abilitatea de a-si atinge impreuna aceste scopuri depinde de vointa Europei de a-si asuma responsabilitati sporite si de aceea a SUA de a imparti comanda si viziunea ambelor, pentru a forma un parteneriat mult mai ambitios decat cel actual.

Fisiere in arhiva (1):

 NATO in Relatie cu Alti Parteneri Internationali.doc