Modelul Electoral al Olandei

Introducere

Calitatea reprezentării politice depinde de aspecte tehnice precum sistemul electoral, sistemul de partide şi de modul de formare a guvernului. Dar crucial pentru transformarea votului popular în reprezentare la nivelul parlamentelor sau a altor instituţii alese rămâne sistemul electoral. Acesta influenţează funcţionarea sistemului de partide, care, la rândul său, determină caracteristicile şi stabilitatea guvernelor

Sistemul electoral nu este neutru. El influenţează, in funcţie de context, sistemul de partide. De aceea un clasic al teoriei partidelor, Maurice Duverger considera că tipul de scrutin are rolul unei “legi aproape sociologice“

Alegerile constituie principiul de bază al democraţiilor reprezentative. Prin ele se asigură legitimitatea politică fără de care guvernările democratice nu pot fi eficiente. Metoda prin care, tehnic discutând, voturile se transformă in locuri defineşte modul de scrutin.

Funcţionarea unui regim democratic nu depinde doar de instituţiile prin care se realizează diviziunea muncii intre executiv şi legislativ, ci şi de un număr de reguli formale şi, de asemenea, de proceduri informale prin care actorii politici influenţează funcţionarea regimului. În acest context, dezbaterea privind sistemul de vot este strâns legată de tema consolidării proceselor democratice, iar tipul de sistem electoral adoptat poate influenţa atat sistemul de partide cat şi participarea politică

În marea majoritate a ţărilor, legile electorale poartă amprenta preocupărilor legiuitorului de a asigura posibilităţi reale alegătorilor pentru a putea interveni in selecţia candidaţilor care ajung să fie aleşi.

Există un număr relativ mare de ţări (Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Letonia, Olanda, Slovacia, Suedia), în care alegătorul are de votat o „listă închisă”. Această listă are o componenţă şi o ordine a candidaţilor pre-determinată de partidul care o propune, alegătorul avand însă posibilitatea de a modifica ordinea respectivă prin voturile preferenţiale pe care le poate exprima pentru candidaţii favoriţi sau chiar prin acordarea de „voturi negative” candidaţilor pe care doreşte să-i elimine din cursa electorală (Letonia)

Parlamentul bicameral este tradiţional în Europa, el fiind determinat de diversitatea socio-teritorială şi de existenţa unor puternice comunităţi regionale care au impus necesitatea unei duble reprezentări (una naţională şi una regională) şi a unei proceduri care să implice participarea a două camere drept garanţii ale protecţiei minorităţilor.

Olanda este una din cele doua ţări din lume (alături de Israel) cu alegeri directe şi cu un sistem RP pur pentru Camera inferioară. Sistemul RP pur este considerat acel tip de transformare a voturilor în locuri care permite partidelor să obţină un procent similar al voturilor şi locurilor astfel încât să nu existe practic disproporţionalitate.

Olanda este o monarhie constitutională ereditară, cu un sistem de guvernare parlamentar, conform constituţiei intrate in vigoare la 17.02.1983

Modelul electoral parlamentar

Tipul şi structura Parlamentului

Parlamentul Olandei este bicameral, fiind format din Twedee Kamer (a doua Cameră) care are 150 de membri şi Eerste Kamer (prima Cameră) care are 75 de membri. Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal). Mandatele, in cazul ambelor Camere, au o durată de patru ani.

Tipul de sistem electoral folosit

Pentru alegerea Camerei inferioare (mai importantă decat cealaltă, prin prisma faptului că este singura care poate iniţia legi), se foloseşte un sistem de reprezentare proporţională, cu scrutin de listă şi vot preferenţial organizat la nivelul unei singure circumscripţii (care este teritoriul ţării).

Membrii Camerei superioare sunt aleşi în mod indirect, de către un corp de electori format din reprezentanţii consiliilor regionale, folosindu-se acelaşi sistem proporţional cu scrutin de listă şi vot preferenţial. Locurile sunt distribuite la nivel naţional între diferitele liste sau grupuri de liste care au obţinut un minimum de 0.67% ; fiecare primeşte atâtea locuri cât numărul de ori de care numărul de voturi primite este multiplu al normei de reprezentare stabilite la nivel naţional (numărul de voturi valabil exprimate în întreaga ţară împărţit la numărul de locuri 150 care trebuie distribuite). În cadrul fiecărei liste locurile sunt alocate între candidaţi corespunzător ordinii în care apar în aceasta. Alocarea restului de mandate rămase nedistribuite se realizează prin metoda d'Hondt.

Prag electoral

Pentru Camera inferioară există un prag de 0,67% din voturile valabil exprimate (procent corespunzător voturilor necesare pentru alegerea unui candidat).

Modul în care votează alegătorul

La alegerile pentru Camera Inferioară, fiecare alegător are dreptul să voteze o listă de candidaţi, putând acorda, de asemenea, un vot (preferenţial) unuia dintre candidaţii de pe lista respectivă