Modelul Consensualist în România

1. Abstract:

Lucrarea de faţă evidenţiază caracteristicile modelului consensualist în România, plecând de la consideraţiile lui Lijphart privind cele două modele ale democraţiei, cel majoritarist şi cel consensualist, şi diferenţa evidentă dintre cele două. Cu toate că democraţia românească încă se mai dezvoltă şi încearcă să-şi contureze individualitatea se va observa treptat că aceasta întruneşte caraceristicile specifice modelului.

2. Introducere

Democraţia este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetăţenilor la procesul de conducere. Cuvântul „democraţie” a fost pentru prima dată folosit în urmă cu aproximativ 2500 ani şi provine din limba greacă în care "demos" înseamnă popor, iar "kratos" înseamnă putere. Prin democraţie se înţelege puterea poporului, conducerea poporului de către popor. Democraţia a apărut in Atena in secolul al VI - lea înainte de Hristos şi a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolul următor, în timpul lui Pericle. In societatea contemporană teoria democratica modernă tinde să conceapă cetăţeanul ca titular de drepturi si receptor al acţiunii statului, mai degrabă decât ca participant activ la luarea deciziei publice, cum bine ştim că se întâmpla in perioada clasica a democraţiei, şi anume în înfloritoarea Atena, care constituie si astăzi modelul esenţial al democraţiei.

„Democraţia a fost apărată pentru că este alternativa cea mai plauzibilă de a realiza una sau mai multe din următoarele valori sau bunuri fundamentale : egalitate politică, libertate, autodezvoltare morală, interesul general, un compromis moral echitabil, obligativitatea ca deciziile să ia în calcul interesele fiecăruia, utilitate socială, satisfacerea dorinţelor, decizii eficiente.”

Este România o ţară democrată? Dacă da, atunci ce fel model de democraţie o caracterizează?Aceasta este întrebarea pe baza căreia îmi voi elabora eseul. Democraţia nu este un set fix de reguli care generează un mod de organizare socială. Există într-adevăr un ideal democratic, însă fiecare democraţie în parte prezintă trăsături specifice, iar setul minimal de norme democratice se configurează diferit şi se îmbogăţeşte în funcţie de contextul social.

3. Modele ale democraţiei

In cartea Modele ale democraţiei a lui Arend Lijphart, se afirmă că un criteriu pentru identificarea unor modele cât mai generale ale democraţiei este cel care indică numărul celor care participă la guvernare. Analizând democraţiile contemporane pot fi găsite modele ale democraţiei:

Cel majoritarist care înseamnă „o guvernare de către popor şi pentru popor” şi în acord cu dorinţele majorităţii. În acest răspuns dorinţele minorităţii sunt considerate irelevante pentru îndeplinirea criteriului democratic.

Cel consensualist: o guvernare de către popor şi pentru popor. Această guvernare înseamnă o ghidare după preferinţele a „ cât mai mulţi” membri din societate.

Lijpahart mai stabileşte şi zece criterii de diferenţiere a celor două modele ale democraţiei, grupate în două dimensiuni. Prima dimensiune este dimensiunea executiv – partide, iar a doua dimensiune este dimensiunea federal – unitar (guvernare federală – guvernare unitară).