Managementul Riscului

Riscul

Definiţie şi clasificare

Conform Dicţionarului explicative al Limbii Romane riscul este corelat cu starea de primejdie şi presupune infruntarea unui necaz sau suportarea unei pagube, sau echivaleaza cu un pericol posibil".

Din punct de vedere sociologic, conform aceluiaşi D.E.X., riscul reprezinta "elementul de incertitudine specific fiecarei activitati şi care produce efecte care nu pot fi omise", practic fiecarui tip de activitate corespunzandu-i un anumit tip de risc.

In Legea Sigurantei Nationale Nr.51 din 1991 riscului ii corespunde termenul de "ameninţare la adresa sigurantei nationale". Conform legii, ameninţarea la adresa siguranţei naţionale este manifestarea de orice fel a unei capacitaţi sau intenţii de a materializa un pericol de natura a suprima ori ştirbi oricare dintre atributele fundamentale sau calitaţile existenţiale ale statului roman, baza economica a societaţii, ordinea constituţionala, drepturile sau libertaţile fundamentale ale cetaţenilor. Atributele fundamentale ale statului sunt caracterul national, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, precum şi manifestarea sa ca stat de drept, democratic şi social.

Amenintarea la adresa sigurantei nationale, conform caracteristicilor de mai sus, nu are un caracter univoc determinat. Specialiştii in siguranta nationala au stabilit o scara de evolutie a amenintarii la adresa sigurantei nationale de la formele cele mai putin grave la cele cu un pericol mai mare. Acestea sunt: disfunctia, vulnerabilitatea, riscul, amenintarea şi pericolul.

Disfunctia, din punct de vedere al sigurantei nationale, reprezinta alterarea uşoara a functionarii unui subsistem din cadrul unui sistem mai larg. Cauzele care determina aparitia disfunctiei sunt incepand de la cele de natura legislative (legi incomplete sau inexistente) pana la cele ce tin de organizarea interna a sistemului respectiv.

Vulnerabilitatea reprezinta acele imprejurari, objective sau subiective, care reduc sau anuleaza capacitatea de rezistenta fata de un pericol real sau potential la adresa sigurantei nationale.

Riscul la adresa sigurantei nationale este reprezentat de acele Imprejurari care potenteaza amenintarile şi favorizeaza materializarea lor in consecinte.

Pericolul reprezinta orice situatie sau Intamplare care pune in primejdie existenta, integritatea cuiva sau a ceva.

Riscurile pot fi clasificate in riscuri mai uşor sau mai greu de evitat din punct de vedere al aparitiei pe scara temporara, mai mult sau mai putin cunoscute din punct de vedere al gradului de cunoaştere al tipului de rise şi in mai mult sau mai putin grave din punct de vedere al consecintelor. Din punct de vedere al modului de producere exista riscuri pure (accidente de toate tipurile, catastrofe naturale, chimice, nucleare), care nu pot fi prevenite şi riscuri speculative care sunt legate de procesul decizional şi a caror aparitie este conditionata de anumiti factori interni sau externi organizatiei. Dupa marimea şi evolutia riscurilor remarcam riscuri majore şi riscuri minore.

Tipuri principale de riscuri

Tipurile principale de risc din perspectiva deciziei de siguranţa naţionala deriva din insaşi obiectivele care trebuiesc indeplinite de o astfel de decizie. Obiectivele majore de siguranta nationala sunt trasate in Strategia de Securitate Nationala a Romaniei, adoptata la 17 aprilie 2006, dupa cum urmeaza:

• pastrarea independentei, suveranitaţii, unitaţii şi integritaţii teritoriale a statului roman, in condiţiile specifice ale aderarii la NATO şi integrarii ţarii in Uniunea Europeana;

• garantarea ordinii constituţionale, consolidarea statului de drept şi a mecanismelor democratice de funcţionare a societaţii romaneşti, prin: asigurarea libertaţi1or democratice ale cetaţenilor, a drepturilor şi indatoririlor constituţionale, a egalitaţii şanselor; perfecţionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalitaţi1or de realizare a solidaritatii sociale; aprofundarea reformei in justitie; intarirea autoritatii institutiilor statului, consolidarea mecanismelor de respectare si aplicare a legii;

• relansarea economiei nationale, combaterea saraciei si a somajului; perfectionarea mecanismelor economiei de piata si a disciplinei financiare;

• dezvoltarea societatii civile si a clasei de mijloc;

• asigurarea stabilitatii sistemului financiar-bancar si a echilibrului social;

• modernizarea institutiilor de aparare a ordinii publice; garantarea sigurantei cetateanului

• optimizarea capacitatii de aparare nationala, in conformitate cu standardele NATO;

• Imbunatatirea capacitatii de participare la actiunile internationale pentru combaterea terorismului si a crimei organizate;

• Imbunatatirea starii de sanatate a populatiei si protectia copilului, dezvoltarea institutiilor de educatie, cercetare ti cultura;

• reforma administratiei publice si dezvoltarea regionala, In corelatie cu practicile ti reglementarile europene;

• armonizarea relatiilor interetnice si edificarea statului civic multicultural, avand drept garantii ale securitatii participarea sociala, integrarea interculturala ti subsidiaritatea In actul de guvernare;

• actiuni diplomatice si o politica externa creativa, dinamica si pragmatica, bazata pe respectarea tratatelor si acordurilor internationale la care Romania este parte, a obiectivelor si principiilor Cartei ONU;

• diversificarea si strangerea legaturilor cu romanii care traiesc in afara granitelor tarii;

• participarea activa la actiunile de cooperare internationala pentru combaterea terorismului si a crimei organizate transfrontaliere;

• dezvoltarea relatiilor de buna vecinatate si a unei conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea stabilitatii si reglementarea crizelor;

• asigurarea securitatii ecologice;

• implicarea societatii civile in realizarea obiectivelor strategiei de securitate.

Expertii In securitate nationala apreciaza ca Romania nu este si nu se va afla in viitorul apropiat in fata vreunei amenintari majore, de tip militar. Se poate estima ca in perioada actuala atacurile la adresa securitatii sunt preponderent de natura nemilitara, manifestandu-se in special in domeniile economic financiar si ecologic. Perpetuarea si conjugarea unor vulnerabilitati existente in aceste domenii pot afecta insa securitatea tarii, generand efecte interdependente, difuze, multidirectionale, care impun modalitati de prevenire si de actiune adecvate si flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolata a acestor vulnerabilitati poate sa creeze instabilitate si sa conduca la transformarea lor in riscuri la adresa securitatii.

Pe baza obiectivelor Strategiei de Securitate se pot evidentia mai multe tipuri de riscuri in planul analizei decizionale, astfel:

• riscuri determinate de natura politico-militara (geopolitica) - necunoasterea sau nearmonizarea situatiei operative reale din diverse motive

• riscuri datorate unei prognoze cost-beneficiu incerte, in special pe termen lung, prin prisma unei dinamici geopolitice majore

• riscuri generate de un colectiv decident insuficient calificat sau cu relatii interpersonale deteriorate

• materializarea defectuoasa a metodelor de analiza utilizate in elaborarea deciziilor

• riscuri datorate managementului defectuos

• cadrul legislativ inadecvat