Locul și Rolul Agriculturii României în Agricultura Europeană

După cărbune şi oţel, agricultura a fost cel de-al treilea sector abordat în cadrul politicilor europene. Prima politică agricolă comună se bazează pe Articolul 39 din Tratatul de la Roma (1957). PAC avea ca scop creşterea productivităţii ca o cale de a asigura un standard de viaţă decent pentru comunitatea agricolă, stabilizând pieţele şi asigurând securitatea ofertei la preţuri corecte pentru consumatori.

Structura agriculturii în ţările membre variază, reflectând diferenţe în geologie, topografie, climă, resurse naturale, infrastructură şi obiceiuri. Pentru a avea o imagine clară asupra situaţiei din agricultură, ţările membre organizează sondaje în cadrul întreprinderilor individuale şi transmit datele către Eurostat. Informaţiile colectate acoperă utilizarea terenurilor, numarul de capete, dezvoltarea rurală, managementul şi forţa de muncă.

Rezultatele FSS arată pentru EU-27 că în 2007 lucrau în agricultură 14,6 milioane persoane pe 7,3 milioane de exploataţii agricole de minim 1 ESU, faţă de 2005 cand lucrau 17,9 milioane persoane pe 7,8 milioane de exploataţii. Din aceste date rezultă o scădere cu 18,44% a populaţiei care lucra în agricultură, şi o scădere cu 6,41% a exploataţiilor agricole.

Tabel 1: Forţa de muncă a fermelor (1000 AWU)

Zona Forţa de muncă totală Forţa de muncă familială Forţa de muncă regulară non-familială Forţa de muncă non-regulară non-familială

2005 2007 2005 2007 2005 2007 2005 2007

EU-27 9 782,4 8 179,6 7 442,8 6 780,1 1 458,7 1 399,5 881,0 805,0

BG 246,4 198,4 168,1 149,9 52,6 48,5 25,7 22,8

RO 1 355,1 876,7 1 180,2 829,1 53,4 47,6 121,4 88,9

Din tabel se poate observa că scăderea persoanelor care lucrau în agricultură a dus evident la scăderea numărului de orelor de muncă atât la nivelul EU-27 (-16,38%) cât şi în Bulgaria (-19,5%) şi România (-35,3%), însă scăderea în România se prezintă la un nivel aproape dublu faţă de media europeană.

Raportul dintre procentele tipurilor de forţă de muncă au rămas constante astfel că predomină forţa de muncă familială atât în UE-27 (76,08% în 2005 / 82,89% în 2007), cât şi în Bulgaria (68,22% / 75,55%) şi România (87,09% / 94,57 %).

Tabel 2: Numărul exploataţiilor agricole după suprafaţa agricolă utilizată

UAA Ani Total <5ha 5-<20 20-<50 50-<100 >=100

Zona 1000

EU-27 2005 7 816,0 3 921,0 2 405,7 808,3 393,4 287,6

2007 7 310,8 3 523,3 2 314,0 786,3 387,5 299,6

BG 2005 118,1 96,1 13,7 2,9 1,5 3,8

2007 117,8 93,6 14,5 3,5 2,0 4,2

RO 2005 1 236,0 918,2 289,6 14,9 4,6 8,6

2007 866,7 566,5 271,5 14,9 4,5 9,4

În anul 2005 în Bulgaria se găseau 1,51% din totalul exploataţiilor agricole din UE-27, în timp ce în România se aflau 15,81% (acest procent accentuează situaţia din agricultura românească: un număr foarte mare de exploataţii de mărime foarte mică care în cel mai bun caz asigură doar un trai de subzistenă). În 2007 numărul exploataţiilor din Bulgaria a crescut reprezentând 1,61% din total, în timp ce procentul României a scăzut la 11,86%. În toate zonele predomină exploataţiile sub 5 ha, iar în general numărul lor scade proporţional cu creşterea suprafeţei.

Numărul total de exploataţii agricole a scăzut în 2007 faţă de 2005 în UE-27 cu 6,46%, în Bulgaria cu 0,25%, iar în România cu 29,88%. După cum se vede media europeană nu este foarte mare, iar scăderea din Bulgaria este nesemnificativă. În schimb numărul exploataţiilor agricole din România s-a redus cu aproape o treime.

Au existat şi creşteri al numarului exploataţiilor mai mari de 100 de hectare în cazul tuturor celor 3 zone. În schimb în Bulgaria a crescut şi numărul exploataţiilor cuprinse între (5,20], (20,50], (50,100] hectare.

Tabel 3: Numărul exploataţiilor agricole după numărul de animale

LSU Ani Total 0 0-<5 5-<50 50-<100 >=100

Zona 1000

EU-27 2005 7 816,0 2 988,9 2 606,9 1 648,9 288,3 282,9

2007 7 310,8 3 006,4 2 214,8 1 530,0 275,2 284,3

BG 2005 118,1 13,2 73,5 30,0 0,7 0,6

2007 117,8 16,6 73,5 26,0 1,1 0,7

RO 2005 1 236,0 72,0 977,6 183,2 2,3 0,9

2007 866,7 40,2 650,1 172,2 3,0 1,2

În EU-27 predomină exploataţiile fără animale, în timp ce în Bulgaria şi România predomină cele care au între 0 şi 5 UVM (unităţi vită mare). Şi după numărul de animale se observă o scădere a valorilor pentru exploataţiile mici, şi o creştere în cazul exploataţiilor cu mai mult de 100 de UVM atât pentru EU-27 cât şi pentru Bulgaria şi România.