Introducere A fi libertarian pre!supune stapanirea unei intregi literaturi ce se intinde de la John Locke pana la Robert Nozick si a unor ba!terii de argumente ce de multe ori amintesc de formulele expozitive ale teologiei scolastice. Ideea centrala este insa simpla: cea mai importanta valoare politi!ca este libertatea. Pare una dintre acele idei cu a carei importanta toata lumea este de acord. Libertarienii trec insa de acest consens steril si duc ideea pana la ultimele ei implicatii logice si pragmatice. Acest exer!ci!tiu de radicalism luminat, demasca superficia!li!tatea intelegerii principiilor libertatii de catre cei care adera la ele doar nominal, adica majoritatea. In schimb, adversarii libertarienilor spun ca acest radicalism dovedeste cum o idee generoasa poate fi transfor!ma!ta subtil intr-o forma de sectarism dogmatic. Libertarianismului reprezinta forma cea mai radicala de manifestare a ideilor pro-piata si cea mai profunda chestionare a rolului statului in economie. Libertarianismul aduce suflul de innoire ideologica in care liberalii se pot regasi pe de-a intregul satisfacuti. Aceasta miscare, deocamdata doar intelectuala, are inevitabilul destin de a deveni politic relevanta, mai devreme sau mai tarziu, prin forta coerentei si puterii sale de a explica lumea in care traim si de a-i intrezari zenitul. Cultura li!bertariana devine din ce in ce mai mult marca unui univers in sine. Di!rectia sa: in principal po!sibilul si viitorul si doar in se!cundar actualul si prezentul. Hiperintelectualisti si hiper-principiali, ei mor in fata provocarilor actiunii colective ce trebuie infaptuita intr-o lume impura si dominata de non-libertarieni si se regrupeaza instinctiv in proiectii ale viitorului si posibilului. Libertarienii se opun statului pe motiv ca acesta incalca in mod necesar principiul nonagresiunii (prin sistemul de taxe si impozite obligatorii). Sunt sustinatori ferventi ai proprietatii private, si in acelasi timp sustinatori ai libertatilor civile. Libertarienii se opun cenzurii si oricaror alte restrangeri ale libertatii de exprimare, ori legilor ce restrang activitati personale sau consensuale. In materie de economie, libertarienii doresc interventii cat mai reduse din partea statului. Ideile libertariene au fost revigorate de catre ganditori americani in cea de-a doua jumatate a secolului XX, precum Ludwig von Mises, Friedrich Hayek, Ayn Rand, Milton Friedman, Murray Rothbard, David Friedman sau Robert Nozick. Ce este libertarianismul? Indivizii au drepturi si nimeni, persoana sau grup, nu le poate face anumite lucruri, fara sa le incalce drepturile. Aceste drepturi sunt atat de puternice si merg atat de departe incat se poate pune intrebarea ce rol mai au statul si reprezentantii lui oficiali, daca mai au vreunul? Cat spatiu lasa statului drepturile indivizilor? Problema fundamentala a filosofiei politice, problema care preceda intrebarile privind felul in care trebuie sa fie organizat statul, este daca statul trebuie sa existe. Unii anarhisti au pretins nu numai ca ar fi preferabil sa nu existe stat, dar ca orice stat violeaza in mod necesar drepturile morale ale oamenilor si este, prin urmare, intrisec imoral. Filosofia morala fixeaza fundalul si limtele filosofiei politice. Ceea ce indivizii pot si ceea ce nu pot sa-si faca unii altora limiteaza ceea ce pot sa faca prin intermediul aparatului de stat sau sa faca pentru a organiza un asemenea aparat. Prohibirile morale, care se admite a fi respectate, sunt sursa a oricarei legitimitati pe care o are puterea coercitiva fundamentala a statului. Pentru a ajunge la ceva care sa fie recunoscut ca stat trebuie sa aratam: cum apare un stat ultraminimal din sistemul asociatiilor de protectie private si cum statul ultraminimal se transforma intr-un stat minimal, cum da nastere acelei "redistribuiri" pentru asigurarea generala a serviciilor de protectie care constituie statul minimal. Pentru a arata ca statul minimal este legitim din punct de vedere moral, pentru a arata ca nu este el insusi imoral, trebuie sa aratam, de asemenea, ca aceste tranzitii care apar in stat ultraminimal si stat minimal sunt fiecare legitime din punct de vedere moral. Prima tranzactie de la un sistem de agentii de protectie private la un stat ultraminimal va aparea printr-un proces de tipul manii invizibile, intr-o modalitate permisibila din punct de vedere moral, care nu violeaza drepturile nimanui. Unicul stat care poate fi acceptat este statul minimal, astfel Nozick introduce o noua asertiune: statul poate fi reformat in sensul supunerii lui la testul pietei libere, el asumandu-si rolul de stat doar printr-o legitimitate oferita chiar de piata. Acceptand ca starea de natura este singurul model teoretic capabil sa justifice un nou model teoretic privitor la stat si mediul politic, iar in starea de natura indivizii au drepturi si obligatii, dar le lipseste protectia, astfel protectia va deveni o afacere care se va supune legilor pietei propuse de Adam Smith, ca "mana invizibila", (se produce un proces natural prin care cererea echilibreaza oferta si invers, iar acest proces natural poarta numele de "mana invizibila", cea a interesului care nu se supune nici statului, nici vointei oamenilor; deci pentru ca piata sa produca bunastare si echilibru, ea trebuie neaparat sa fie lasata absolut libera).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
