Liberalismul și marxismul despre rolul statului

Se vorbeste adesea despre puterea politica si despre stat ca despre unul si acelasi lucru.Nu este insa statul forma institutionalizata si instrumentul prin care se exercita puterea politica ?

Dictionarul explicativ al limbii romane spune ca :statul este o institutie politico-administrativa a societatii in frunte cu un guvern si organele acestuia cu ajutorul carora se asigura functionarea vietii sociale pe un anumit teritoriu,tara.

O alta definitie compusa ar include trei elemente .In primul rand,statul este o grupare de institutii :acestea sunt conduse de personalul apartinand statului.In al doilea rand institutiile sunt situate in centrul unui teritoriu determinat geografic,la care,de obicei se face referire cu numele de societate.In mod crucial statul priveste in interior spre societatea nationala si in exterior spre societati mai largi printre care trebuie sa-si croiasca drumul.In al treilea rand,statul monopolizeaza adoptarea legilor pe teritoriul sau.Aceasta tinde catre crearea unei culturi politice comune impartasita de toti cetatenii.

Dictionarul de politologie al lui Silviu Brucan defineste statul ca ansamblul organelor centrale ale unei societati sau natiuni,acceptate si create de insasi societatea sau natiunea respectiva pentru a exercita puterea asupra lor.

Pentru fiecare dintre noi termenul de stat are acceptiuni diferite.Spre exemplu geograful se gandeste la stat ca la un teritoriu,pentru sociolog,statul e identificabil cu anumiti indivizi si grupuri de sociale,juristul de gandeste la un cod de legi,istoricul la o natiune,etc.

Primul stat recunoscut apare in Mesopotamia in jurul anului 3000i.Hr.Cea mai timpurie forma de stat era cea a economiei de templu,al carei principal scop era sa hraneasca zeii.

Aparitia statului la atenieni constituie exemplul cel mai tipic de formare a unui stat fiindca,pe de-o parte el a aparut in forma sa pura,fara interventia vreounei violente din afara sau dinauntru,iar pe de alta parte,statul apare direct din societatea gentilica intr-o forma foarte evoluata,in forma unei republici democrate.Atena prezinta forma cea mai pura si cea mai clasica :aici statul se naste de-a dreptul si prin excelenta din contradictiile de clasa,care se dezvolta chiar in cadrul societatilor gentilice.

La Roma societatea gentilica se transforma intr-o aristocratie inchisa,in mijlocul unei plebe numeroase,care se afla in afara acestei aristocratii,lipsita de drepturi,dar are indatoriri ;biruinta plebei sfarama vechea oranduire gentilica si pe ruinele ei se intemeiaza statul ,in care,in curand dispar cu desavarsire aristocratia gentilica si plebea.

Incepand cu Renasterea si Reforma,termenul de stat a fost intrebuintat cu sensul de corp politic sau de comunitate umana aflata sub autoritatea unui principe. In stiintele politice,statul desemneaza in primul rand multitudinea formelor de organizare politica a societatii globale in epoca moderna si in contemporaneitate,adica acele mecanisme de sinteza si de materializare a vointei guvernantilor,autoproclamata drept expresie a vointei divine,sau,dupa caz,a celei populare.Termenul de stat are si o intrebuintare euristica,atunci cand analiza politica se concentreaza asupra relatiilor politice pre-moderne(cum ar fi de exemplu cetatea greaca,imperiile despotice orientale si cetatile Mesopotamiei,imperiile Europei antice,regatele barbare din perioada mariilor migratii).

Statul garanteaza « un raport stabil intre fiintele umane si intre bunurile pe care le poseda,sau altfel spus se creeaza o unitate intre fiintele umane in sensul cel mai elementar al termenului ».Thomas Hobbes afirma ca statul nu rezulta din vreo inclinatie a omului spre viata sociala,ci dimpotriva,din necesitatea temperarii agresivitatii lui naturale Statul este masura pe care o adopta oamenii din frica de moarte violenta si din frica pierderii proprietatii.Garantand proprietatea fiecaruia,statul inlocuieste haosul si insecuritatea cu o ordine oarecare,oricat de despotica ar fi preferabila totusi anarhiei.

Un sistem statal oarecare se naste,dupa Spinoza,in momentul in care cei multi renunta sau isi depun drepturile lor naturale in mana unui monarh sau in mainile unui grup de aristocrati.Excesele insa pandesc si alunecarea catre tiranie este intotdeauna amenintatoare.

Adevaratul suveran al statului preconizat de Locke,este poporul,care,in urma alegerilor generale,isi deleaga autoritatea unei adunari legislative.Puterea monarhica este limitata prin numeroase restrictii,specificate in mod expres in constitutia tarii.Scopurile existentei statului:asigurarea libertatii si prosperitatii individuale.Locke doreste un om liber,perfect constient de actiunile sale,simpla furnica intr-un stat de termite.Statul este creeat spre binele individului si nu individul spre binele statului,de aceea guvernul trebuie sa fie instrumentul promovarii individului.

J.JRousseau spune ca statul pune ordine in relatiile de proprietate : « Dreptul primului ocupant,desi mai real decat dreptul celui mai tare,nu devine drept adevarat decat dupa instituirea proprietatii.In mod natural,orice om are dreptul la tot ceea ce ii este necesar ;dar actul pozitiv care il face proprietar al unui bun il exclude de la toate celelalte ».In Contractul social,Rousseau afirma ca statul se instituie in vederea garantarii proprietatii.Aparitia proprietatii nu inseamna in mod automat si instaurarea inegalitatii.Aceasta a aparut ca urmare a diferentelor naturale dintre oameni :cei puternici,mai abili si mai ingeniosi au putut sa produca mai repede,intrand in jocurile schimbului cu un avantaj.

Dupa Kant statul este « o comunitate,o multime de oameni reunita prin legi »Statul trebuie sa asigure libertatea individului,principiu in consonanta cu elaborarea unei Constitutii care confera libertate si egalitate.

Maurice Gauchet-nasterea statului trebuie privita in relati cu un proces de de natura si finalitate religioasa :fundamentul sacru al societatii.

Potrivit lui Marcel Prelot,puterea se exercita in interiorul statului si al societatii,iar statul ca societate si ca putere sunt ireductibil legate si se comanda reciproc.

Maurice Duverger sustine ca statul e mijlocul prin care se asigura ordinea sociala si integrarea indivizilor in coleciv pentru a asigura un bine colectiv.