Integrarea Republicii Moldova în structurile internaționale

Disolutia Uniunii Sovietice a favorizat consolidarea Republicii Moldova ca entitate politico-statala independenta, decisa sa-si afirme in mod suveran propria identitate politica, economica, culturala precum si forma raporturilor sale cu statele lumii, organizatiile si institutiile internationale.

Urmarind procedura diplomatica, Moldova a deschis ambasade in peste 15 tari ale lumii, la rindul ei acreditind reprezentantii diplomatici ai statelor cu care a stabilit raporturi economice, politice, culturale, etc.

Moldova a devenit membru al unor organizatii mondiale si regionale. Perioada de tranzitie se arata un examen greu pentru economia republicii, fapt ce a motivat elitele politice sa orienteze cursul politicii externe nu doar spre Europa, ci si spre tarile din fosta Uniune cu care Moldova isi concorda piata de desfacere. La 21 decembrie 1991 Presedintele Republicii, Mircea Snegur, a semnat la Alma-Ata alaturi de presedintii celorlalte 11 state ex-sovietice, Protocolul de constituire a Comunitatii Statelor Independente. Latura interpretativa a acestei manevre se divide in doua extremitati: prima ar viza pastrarea pietei de desfacere, iar cea de-a doua a fost persistenta fortelor politice adepte a restabilirii unei uniuni politice si economice in cadrul CSI, precum si prezenta trupelor ruse pe teritoriul Moldovei dupa retragerea lor din Europa centrala si Statele Baltice care vorbeste despre o raminere a Moldovei in sfera de influenta rusa.

O reflectare a proceselor de democratizare si de edificare a unui stat bazat pe drept a fost primirea la 3 ianuarie 1992 a Republicii Moldova in calitate de membru al OSCE (Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa). La 26 februarie Moldova a semnat Actul Final de la Helsinchi care consfintea calitatea sa de membru cu drepturi depline in aceasta organizatie. La 4 februarie 1993 a fost infiintata misiunea OSCE in Moldova care-si propunea drept scop esential facilitarea obtinerii unei reglementari politice definitive a conflictului din Transnistria.

Un eveniment de mare importanta in afirmarea Republicii Moldova pe arena internationala a fost admiterea ei, cu o unanimitate de voturi, la 2 martie 1992 ca membru al Organizatiei Natiunilor Unite, fapt care a semnificat recunoasterea in mod practic a independentei sale.

Cooperarea regionala, pe linga CSI este materializata si de Cooperarea Economica la Marea Neagra, Conferinta tarilor danubiene, Conferinta balcanica etc. In ansamblu ele formeaza geoeconomicul traditional al Republicii Moldova. Din toate componentele integrarii, cea economica este prioritara ca pondere si finalitate.

Negocierile privind aderarea Republicii Moldova la Organizatia Mondiala a Comertului au durat peste patru ani si au fost finalizate la 19 ianuarie 2001, iar semnarea Acordului privind aderarea Moldovei la OMC din 10 mai 2001 vine sa incununeze aceasta opera.

In conformitate cu vocatia sa europeana, Moldova a candidat la statutul de membru cu drepturi depline in cadrul Consiliului Europei. Dupa o testare preliminara, la 27 iunie 1995 Sesiunea Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si-a anuntat avizul, pronuntindu-se in unanimitate pentru aderarea Republicii Moldova la CE. Calitatea sa de membru al CE va intari cauza democratiei si va asigura conditiile necesare pentru protejarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Inceputul anului 1994 este marcat de o activizare a relatiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeana, ca rezultat al acreditarii, la 28 ianuarie 1994, a dlui Mihai Popov, in calitate de Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar in Regatul Belgiei si sef al Misiunii Republicii Moldova pe linga UE. La 21 aprilie 1994 au demarat negocierile oficiale asupra Acordului de Parteneriat si Cooperare, finalizate la 28 noiembrie 1994 prin semnarea, la Bruxelles, a APC. Conceptia politicii externe a Republicii Moldova interpreteaza APC ca fiind un prim pas pe calea integrarii graduale a Moldovei in UE. Acest fapt vine sa constate Republica Moldova ca partener direct al UE, reusind sa imprime pondere statutului sau de actor al vietii internationale si credibilitate imaginii sale de stat adept al valorilor democratice.