Instituțiile statului

1. PARLAMENTUL

1.1 INTRODUCERE

Conform Constitutiei Romaniei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.

Caracterul reprezentativ decurge din desemnarea autoritatii in speta de catre cetateni, prin vot. Insa, trebuie remarcat faptul ca desi Parlamentul este desemnat ca “organ reprezentativ suprem”, nu este implicata nicidecum subordonarea celorlalte organe fata de acesta.

In calitate de legiuitor, Parlamentul, poate adopta reglementari generale si obligatorii pentru toti cetatenii si pentru toate autoritatile statului, inclusiv pentru cele reprezentative, insa nu poate dispune in privinta modalitatii in care Presedintele isi exercita atributiile sau organele administratiei publice locale isi exercita propiile atributii in cadrul autonomiei locale consacrate de Constitutie. Altfel spus, Parlamentul Romaniei, ca si orice alt Parlament al oricarei democratii autentice, este departe de rolul de “organ suprem al puterii de stat” jucat (in teorie) de Marea Adunare Nationala in anii regimului totalitar comunist.

Ca “unica autoritate legiuitoare”, Parlamentul poate reglementa prin lege orice domeniu al vietii sociale. Limitele puterii sale legislative sunt cele stabilite in Constitutie. Astfel, Parlamentul trebuie sa adopte legile respectand procedura prevazuta in legea fundamentala (art. 73-79) si nu poate modifica dispozitii constitutionale decat cu respectarea conditiilor si a procedurii prevazute in art. 150-152.

Alte autoritati (Presedintele Romaniei, Guvernul), desi participa la elaborarea legilor, nu au calitatea de “autoritati legiuitoare”, si aceasta spre deosebire de situatia din monarhiile constitutionale, unde (la inceput in mod efectiv, iar apoi doar formal) puterea legiuitoare era/este exercitata in comun de seful statului si de Adunarea Legiuitoare ( Ex: Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris stabilea in art II ca: “Puterea Legiuitoare se exercita colectiv de Domn, de Adunarea ponderatoare si de Adunarea Electiva”) .

Reglementarile referitoare la Parlamentul Romaniei sunt cuprinse in principal in Titlul III, Capitolul I din Constitutia Romaniei (art. 61-79) precum si in regulamentele Parlamentului: Regulamentul Camerei Deputatilor (RCD), Regulamentul Senatului (RS), precum si Regulamentul sedintelor commune ale Camerei Deputatilor si ale Senatului.

Camera Deputailor si Senatul sunt alese prin vot universal, direct, egal si liber exprimat, potrivit legii electorale (art.62, alin. (1)). Legea electorala, in acceptiunea acestei dispozitii, este Legea nr. 373/2004 privind alegerea Camerei deputatilor si a Senatului. Numarul deputatilor si al senatorilor este stabilit prin art.3, alin. (2) si (3) din legea electorala, in raport cu populatia tarii: un deputat corespunde unui numar de 70000 de locuitori, iar un senator, unui numar de 160000 de locuitori. Constitutia stabileste un anumit privilegiu pentru organizatiile cetatenilor apartinand minorotatilor nationale: in cazul in care acestea nu intrunesc numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la un loc de deputat, in conditiile legii electorale (Legea nr. 373/2004 stabileste in art. 4, alin. (3) ca este necesar ca aceste organizatii, legal constituite, sa fi obtinut in alegeri un numar de voturi egal cu cel putin 10% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat). O minoritate nationala poate fi insa reprezentata de o singura organizatie.

Pentru a candida in alegerile parlamentare, un cetatean roman trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa aiba cetatenia romana si domiciliul in tara (art. 61, alin(3));

- sa aiba drept la vot, conform ar. 36 (art. 37, alin. (1), teza 1). Dreptul la vot, in conditiile art. 36, il au cetatenii romani care au implinit varsta de 18 ani, pana in ziua alegerilor inclusiv, fiind exclusi debilii si alienatii mintali, precum si cei pusi sub interdictie si persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale;

- sa nu-i fie interzisa asocierea in partide politice, potrivit art. 40, alin (3) (art.37, alin. (1), teza a 2-a). Nu este necesar ca persoana care candideaza sa apartina unui partid politic; este insa neaparat necesar ca ea sa aiba dreptul de a se inscrie intr-un partid. Le este interzisa asocierea in partide politice urmatoarelor categorii de persoane: judecatorilor Curtii Constitutionale, avocatilor poporului, magistratilor, membrilor activi ai armatei, politistilor precum si altor categorii de functionari publici stabilite prin lege organica;

- sa fi implinit pana in ziua alegerilor inclusive, varsta de 23 de ani pentru a fi ales in Camera Deputatilor sau varsta de 33 de ani pentru a fi ales in Senat.

Legea electrorala stabileste in detaliu modalitatea de intocmire a listelor electorale (permanente si speciale art. 8-16), conditiile de utilizare a cartii de alegator (art. 17-20) organizarea sectiilor de votare (art. 21-25), infiintarea, organizarea si atributiile autoritatii electorale permanente si a birourilor electorale (la nivel central, de circumscriptie si de sectie de votare: art. 26-43), regimul candidaturilor (art. 44-47), conditiile de confectionare si utilizare a buletinelor de vot (art. 48-54), campania electorala (art. 55-72), desfasurarea votarii (art.73-84), stabilirea rezultatelor obtinute in alegeri (art. 85-94), conditiile de organizare a unor alegeri partiale (art. 95-96) precum si contraventiile si infractiunile privitoare la desfasurarea alegerilor (art.97-110). Potrivit acestor reglementari, de punctat si retinut sunt urmatoarele:

a) scrutinul reglementat de aceasta lege este un scrutin de lista (proportional). Alegatorii voteaza o anumita lista de candidati, fara a putea opta sau manifesta vreo preferinta fata de acestia sau sa atribuie votul lor mai multor candidati situati pe liste diferite;

b) nu exista diferente intre Senat si Camera Deputailor in privinta datei alegerilor, a modului de atribuire a mandatelor sau a modului de stabilire a rezultatului alegerilor;

c) metoda de atribuire a mandatelor de pe lista de candidati este o varianta a asa-zisei “metode a celor mai mari caturi” (sau metoda d’Hondt); in baza careia, numarul de voturi obtinut de partide in fiecare circumscriptie va fi impartit succesiv la numerele naturale de la 1 la cel reprezentand totalul mandatelor ce urmeaza a fi atribuite in acea circumpscriptie, distribuirea facandu-se in ordinea descrescanda a caturilor.