Instituții politice europene

Extras din referat Cum descarc?

Ideea unei Europe unite a fost sustinuta de-a lungul secolelor de imparati si intelectuali
deopotriva, dar numai dupa cel de-al doilea razboi mondial statele europene au
institutionalizat forme de cooperare internationala, cu competente in domenii specifice, cum
ar fi: Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (OCEE)1, Organizatia Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO)2, Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizatii au
pus bazele unei solidaritati mai stranse intre statele europene, dar inca manifestau trasaturile
clasice ale unei uniuni a statelor si ale cooperarii interguvernamentale.
Inceputul procesului de integrare europeana - caracterizat prin trasaturi originale si specifice,
care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene - poate fi considerat anul 1950,
cand ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea catorva
state europene intr-un proiect de cooperare mai stransa, comparativ cu formele traditionale
existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate
catre o organizatie cu puteri de constrangere asupra membrilor sai. Initiativa a constat in
integrarea productiei de carbune si otel a Frantei si Germaniei, in cadrul unei organizatii
deschise participarii si altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta
a fost primul pas catre o cooperare largita: o integrare sectoriala ce ar fi putut influenta si alte
sectoare economice. Aceasta era ideea declarata, insa obiectivul politic imediat il constituia
alipirea Germaniei la Europa si eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania
privind zonele strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului.
In 1951, negocierile desfasuarate intre sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia,
Luxemburg si Olanda - au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se infiinta
Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Comparativ cu alte organizatii
internationale existente la acel moment, principalul element de noutate il constituia caracterul
supranational al acestei Comunitati, reprezentat de transferul de competente catre o institutie
1 Organisation for European Economic Co-operation -OEEC
2 North Atlantic Treaty Organisation - NATO
5
(Inalta Autoritate3) responsabila cu luarea de decizii, independent de consensul Statelor
Membre (SM).
O alta initiativa sectoriala este reprezentata de crearea unei Comunitati Europene de Aparare
(CEA)4, initiativa care a esuat insa, datorita faptului ca Tratatul aferent - semnat in 1952 - nu
a fost niciodata ratificat de catre Parlamentul Frantei.
O relansare in forta a ,,initativei europene" a avut loc in anul 1955, in cadrul conferintei de la
Messina, la care ministrii afacerilor externe ai CECO au cazut de acord asupra infiintarii unei
uniuni economice bazata pe o piata comuna si asupra crearii unei organizatii pentru energia
atomica. O comisie de experti condusa de Paul-Henry Spaak, ministrul belgian al afacerilor
externe, a elaborat doua proiecte ce au condus la semnarea, in 1957, a celor doua Tratate de
la Roma - cel prin care se infiinta Comunitatea Economica Europeana (CEE) si tratatul
Comunitatii Europene pentru Energie Atomica (EURATOM).
Dupa prima experienta sectoriala a CECO, CEE constituie un exemplu unic de organizatie
supranationala - adica o oranizatie creata prin transferul de suveranitate de la SM la
,,Comunitate". In acest context, transferul de suveranitate inseamna o delegare - de la
membrii fondatori ai Comunitatii catre anumite institutii comune - a puterii de decizie
asupra unor aspecte comune, conform principiilor democratiei si statului de drept. In acest
scop au fost create mecanisme de decizie si un cadru institutional complex, capabile sa
asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM, a interesului general al Comunitatii, precum
si a intereselor cetatenilor europeni.
Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma, semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la
1 ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei ,,piete comune" si de abordarea progresiva a
politicilor economice ale SM, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue si echilibrate,
a unei cresteri accelerate a standardelor de viata si a unor relatii mai stranse intre SM.
Crearea unei piete comune nu inseamna numai eliminarea tuturor barierelor existente in calea
liberei circulatii a bunurilor si stabilirea unei taxe vamale unice5 (uniunea vamala); piata
3 ,,High Authority"
4 European Defence Community - EDC
5 In engleza, "common custom tariff".
6
comuna inseamna si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulatie a persoanelor,
serviciilor si capitalului) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura,
comert, transport si concurenta) pentru crearea unor conditii omogene in vederea cresterii
performantei activitatilor economice.

Fisiere in arhiva (1):

 Institutii Politice Europene.pdf